A fost ospătar, miner, merceolog, a frecventat cenacluri literare, are la activ trei mariaje, iar în lunga carieră de jurnalist a fost ţinta unor atacuri violente. Marian Marin, unul dintre reporterii cunoscutei emisiuni „D’ale lu’ Mitică” de la TVR 2, împlinește, astăzi, o frumoasă vârstă. LA MULȚI ANI și la cât mai multe emisiuni!
Emisiunea „D’ale lu’ Mitică“ ne delecteză, de aproape 20 de ani, cu un rafinat umor despre trăirile sufleteşti profunde şi convingeri faţă de unele probleme ale vieţii rustice.
Chiar dacă nu a fost de la început în echipa showului, Marian Marin este o marcă foarte bine conturată în economia acestuia. Este antivedetă, ar spune unii, dar e foarte cunoscut publicului românesc nu numai datorită pălăriei, a mustăţii şi a tonului blând şi hâtru, cât mai ales datorită reportajelor, cum ar zice „caţavencii“, „cu ţara în gât“.
„Purtam pălărie şi mustaţă pentru că îmi plăcea. La un moment dat, am vrut să mă schimb, să-mi las barbă, să-mi rad mustaţa, dar nu a mai fost posibil“.
În cei 15 ani de când lucrează la TVR, a bătut uliţele cele mai îndepărtate ale României, mai ceva ca un politician aflat în campanie electorală. Este, cel puţin trei zile pe săptămână, cât durează ieşirile în teren, martorul sărăciei, naivităţii şi al lipsei de informare, întreţinută chiar de autorităţile locale. Nu o dată le-a spus oamenilor care mergeau la poliţie cu jalba cât de important este ca plângerea să fie făcută în scris.
„În general, suntem primiţi bine, există o apreciere pentru emisiune, majoritatea oamenilor se uită, oamenii vin cu prietenie şi simpatie spre noi. Există fenomene din astea electrizante legate de apariţia televiziunii, oamenii devin mai agitaţi. Sunt mulţi care au prejudecata că le rezolvăm problema şi că trebuie să şi plătească pentru asta“, spune reporterul.
O altă constatare făcută pe teren este că „lumea satului e mai puţin prefăcută, mai puţin artificializată“. „Totuşi sunt siderat de câtă minciună există şi în acest spaţiu. Oamenii mint foarte convingător, pentru că spun de fapt adevărul care le convine“, adaugă Marin Marian.
Nu întotdeauna, însă, camera de filmat şi reporterul sunt primiţi cu bucurie în comunitate. Există oameni care îşi simt atacate interesele şi opun rezistenţă. Ameninţările nu l-au descurajat pe Marian Marin, care şi-a făcut „botezul“ pentru asemenea situaţii delicate pe când lucra la postul din Pache Protopopescu. „Nu mă sperii cu una, cu două! Când lucram la Pro TV, au intrat unii în redacţie să mă taie cu săbiile. Sunt împăcat… Astfel de evenimente sunt consecinţe ale meseriei, multor ziarişti li se întâmplă să treacă prin încercări grele, pentru că unii înţeleg să-şi protejeze interesele prin metode extrem de violente.“
Până în ’89 a lucrat ca miner, cântaragiu, merceolog şi ospătar, toate aceste meserii brute împăcându-se cu desele „ieşiri“ la cenaclurile literare frecventate de-a lungul vremii. Şi-a ales serviciul în aşa fel încât timpul liber să-i permită să citească şi să scrie.
„Am schimbat foarte multe locuri de muncă şi, o vreme, am frecventat cenaclul lui Manolescu. Cu prietenii nu îmi ascundeam opiniile faţă de regim şi aveam şi un mod de a vorbi foarte deschis.“
Întâlnirea cu Securitatea a avut loc în 1979, pe vremea când muncea la cabana Babele, unde făcea de toate, „ de la pregătitul alimentelor, la căratul buştenilor“. A aflat că prietenii şi colegii lui au fost chestionaţi în legătură cu persoana sa.
„Am convingerea că au existat nişte oameni care dădeau informaţii despre mine, dar nu am vrut să îmi văd dosarul de securitate. La ce bun?“, spune reporterul convins că trebuie să ne împă cam cu trecutul, iar nu să scormonim în el.
A avut o relaţie tensionată cu tatăl lui, care lucra în miliţie, în serviciul economic. Tânărul Marian era cam neliniştit în opinii şi manifestări şi, ca atare, antimodelul copilului pur de miliţian. „Tata nu era om rău şi a suferit foarte mult din pricina faptului că nu a avut înţelegere din partea mea asupra felului în care a ajuns şi a rămas el în Miliţie. Între noi a fost mereu o durere legată de lucrul acesta, pentru că eu încercam mereu să mă separ de regim. Traiectoria mea profesională atât de sofisticată se explică şi astfel. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să nu fiu turtit.“
Din toată această experinţă vastă se va naşte probabil şi o carte, mai ales că Marian Marin se simte obligat faţă de o vocaţie neonorată încă. „Foarte multă lume a crezut în talentul meu de scriitor. Mi-am dat seama că nu scrisul mă interesa, nu mă interesa de fapt nici televiziunea, am tot căutat să fac ce îmi doresc cu adevărat şi au trecut anii. Înainte de a muri, scriu o carte. Deja am scris patru capitole, când am avut o pauză de «D’ale lu’ Mitică».“
Una dintre cele mai mari satisfacţii ale lui Marian Marin este că emisiunea a ajuns până în Japonia. „Un episod din «D’ale lu’ Mitică» a fost cumpărat de televiziunea de stat niponă pentru un program care se numeş te „Emisiuni faimoase“. Din câte ştiu, i-au luat şi un interviu lui Mitică Popescu“, completează reporterul.
A intrat în presă în 1990, la revista „Argument“. A lucrat la „Flacăra“, apoi la Pro TV, încă de pe vremea când acesta emitea pe Canal 31. „Făceam ştiri şi reportaje pentru o emisiune care se numea «Poveşti adevărate», împreună cu Lucian Doroftei, vărul boxerului.“ A cochetat şi cu scenariile de desene animate. Din octombrie 2002, este în echipa „D’ale lu’ Mitică“.
INTERVIU RAPID EVZ TV:
V-a marcat în mod deosebit vreun episod din „D’ale lu’ Mitică“?
Marian Marin: Este o secvenţă pe care mi-e greu să o uit, una în care un cetăţean a scuipat pe mine, a scuipat şi pe cameră. Lumină, căci aşa îl cheamă, e un individ foarte periculos, o persoană extrem de violentă. Erau şase poliţişti de faţă, n-a intervenit nimeni. Sunt unii pentru care nu există niciun fel de autoritate, care nu respectă nimic, nici legea, nici poliţia. Şi au învăţat că, dacă ştiu unde să dea bani, nu mai au de ce să se teamă.
Ce vă nelinişteşte?
Faptul că orice lucru pe care îl faci destul timp devine redundant. Atunci trebuie să schimbi forma de comunicare. Sunt un pic panicat că am stat cam mult la emisiunea asta. Sunt de şase ani aici.
Spuneaţi undeva că televiziunea e nocivă…
Cred că televiziunea e marcată excesiv de comercial. Nu aş interzice copiilor să se uite la televizor. Omul trebuie să consume. Pe un copil trebuie să-l ajuţi să capete singur o rezistenţă la proasta calitate. Televiziunea e un aliment cu foarte multă forţă şi, din păcate, această forţă nu e însoţită constant de calitate. Nu mă uit la televizor, nici nu am televizor. Nu am pentru ca să mă protejez şi să-mi păstrez timpul pentru citit.
Aţi fost căsătorit de trei ori…
Am fost de trei ori căsătorit şi de şapte ani sunt liber (n.r.- interviul din Evenimentul Zilei a fost luat în decembrie 2008). Femeile din viaţa mea m-au luat de bărbat cu forţa (râde) şi prin diferite tertipuri. Cred că şi-au dorit ele foarte mult, iar eu sunt un om bun, nu pot să refuz! Am două fete, de 22 şi 23 de ani, sunt la facultate.
