Măicuţa mea acolo unde eşti, te-am regăsit –
Hai, lasă-mi doar un strop de-a sta cu tine
Să nu te pierd în cartea de poveşti
Să fim prieteni când sfârşitul vine…
Să nu mai plângi cu lacrimi îngereşti
Şi timpului să nu-i mai dai crezare
Copiilor ce-n vise-ai să mai creşti
Dă-le speranţa dintr-o altă mare.
Dă-ne şi nouă dintr-un vis al tău,
Puterea de a fi, încă o dată,
Dă-ne credinţa c-am parcurs mereu
O viaţă fără lacrimi înnodată.
La despărţire am să plâng şi eu,
Tu n-ai să poţi că nu-ţi mai poate pasul
Te rog să ierţi cuvântul meu cel greu
Şi să gândeşti când va veni popasul.
Că-n limpede de dor am să te chem
Să-mi fii aproape doar pentru o seară,
Pe urmă să plecăm, căci te blestem
Să-mi fii părinte pentru-a doua oară!
Dan Minoiu
