Pentru mama, Ploieştiul a fost un adevărat exil, îl ura, dar pentru mine rămîne oraşul copilăriei mele fantastice, chiar dacă totul în jur puţea a petrol, iar tot ce a urmat după aceea a fost sortit să fie palid, minor, căci acolo, la Hale, mi s-au întîmplat toate lucrurile importante într-o viață de om: primul sărut, prima ţigară, primele crochiuri, poemele – acolo deambulam pe străzi, nopțile, în căutarea inspirației şi, tot acolo, sufeream cîinește cînd o iubire se risipea.
Reproduc din memorie: „Niciodată o Giocondă n-a zîmbit mai frumos / Ca-n oglinda din peretele de miază-noapte.” Şi tot atunci am descoperit farmecul tainic al oraşelor pustii.
― Gabi, copilul meu…
Mă pupa lacom. Îmi aranja freza. Îmi potrivea bascul.
― Mama te iubeşte. Eşti viaţa mea…
