Am cunoscut o pe Luminița Gheorghiu la probele pentru Catrina, rolul pe care avea să l interpreteze magistral în Moromeții. Era după o dramă cumplită, moartea fiicei de 6 ani. În monolog era o bucată de propoziție care suna asa, “… am visat …și acolo la Morgă era o luminiță “. Pe fiica ei o chema chiar Luminița , ca pe ea. În mintea ei s a făcut o asociere de imagini pe care a transmis o și nouă, celor din spatele camerei. Stere Gulea era împietrit. Am simțit cu toții fluxul unei dureri aproape palpabile. Luminița avea să joace în acest film devenit clasic. La filmările din satul Talpa aveam să cunoaștem o actriță impecabilă, un om fabulos, mereu modest, fără să se manifeste într un fel în afara filmării. Discretă, disciplinată, repeta de zeci de ori, un partener elegant pentru ceilalți actori. Nu a mai jucat mare lucru vreo zece ani, că așa e la noi, când reușești ceva, ești pus la colț. Până la Moartea Domnului Lăzărescu. Au urmat roluri memorabile pentru care a fost premiată in festivaluri.
Luminița a mai avut doua fiice. Una a plecat din lumea aceasta, tânără, la vârsta de 30 de ani. A fost urmată de tatăl ei. Acum ceva ani, un prieten mi a spus că marea actriță este bolnavă. Am încremenit. Eu credeam că e nemuritoare, așa cum credem despre marile suflete care populează această planetă.
(Celina Rothar Petrescu)
