Foto – Ivone Scărlătescu (Octavian Onea, Livia Dimulescu, Marian Zmaranda, Ioan Vintila – Fintis, Dan Minoiu, Kati Enache, Leonida Chifu)
Ne-am adunat la ora stabilită, în frumosul aşezământ de cultură în care suntem găzduiţi de amfitrionul nostru, domnul Director al Filarmonicii ploieştene, Vlad Mateescu, pe care am avut plăcerea să-l salut astăzi, nu foarte mulţi colegi, dar reprezentativi, mulţi dintre noi fiind plecaţi din localitate şi lipsind motivat. Au răspuns la apel domnii Ion Vintilă Fintiş-preşedintele Cenaclului ,”I.L. Caragiale”, Marian Zmaranda, Onea Octavian, Leonida Chifu, Florin Oprea Sălceanu, Dan Minoiu şi doamnele Livia Dimulescu, Ivone Scărlătescu, Kati Enache.
După o revistă a presei culturale, solidă, făcută de Ion Vintilă Fintiş şi cu ajutorul unor reviste literare de marcă ale momentului – Sintagme-Timiş, Poezia-Iaşi, Cafeneaua literară-Argeş, Revista-Argeş, şi a unor relatări orale din presa ultimelor două săptămâni şi a prezentării unui volum de critică în care era inclus chiar poetul Fintiş, s-a trecut la un moment aşteptat , acela al recitării unui poem recent.
A citit din revista ,,Poezia,, unde a fost recent publicat , poetul Dan Minoiu, completând din aceeaşi revistă de cultură cu o parodie făcută de Poetul Lucian Perţa la una din lucrările lui. A citit apoi colega noastră Kati Enache, două poezii sensibile, ambele intervenţii ale celor doi poeţi fiind bine primite de colegi, discutându-se pe temă cu interes şi plăcere. S-a trecut apoi la altă rubrică permanentă „Şerbetul de sâmbătă după amiază” eseu bine primit de colegi, făcând comentarii pe temă Leonida Chifu, Marian Zmaranda, Vintilă Fintiş, care şi-au manifestat acceptul vis a vis de non violenţă şi înţelegere în cadrul familial şi cel social.
S-a prezentat apoi de colegul şi prietenul nostru Marian Zmaranda un volum „Religie în Democraţie” al lui Camil Ungureanu, care vorbeşte despre ortodoxia românească şi nu numai, ieşită, de sub perioada comunistă, care vorbeşte despre America şi fascinaţia ei, o ţară în care sunt respectate religiile, Confesionalul, încă de la debutul ei ca ţară în devenire. S-a vorbit despre islam şi multifaţetele lui, prezentate în carte ca fiind netrăitor într-un stat laic, religia fiind apanajul celor puternici.A luat cuvântul şi Leonida Chifu şi Dan Minoiu şi Kati Enache pe această temă generoasă.
La rubrica vedetă – Scriitor în recital, au fost citite de scriitoarea Livia Dimulescu fragmente dintr-un roman în lucru. Fragmente care au creat discuţii, toţii colegii contribuind cu ceva la formarea unei păreri, cât de cât omogene. Dan Minoiu spunea despre ce s-a citit, o curgere lină, cu emoţie la frazare, cu un dialog veridic, Leonida Chifu, spunea că nu are destule elemente de identificare şi că este vorba de un transfer de personalitate, Kati vorbea de zonele parcurse de Livia, cele ale traumei, ale neşansei copilăriei, Marian o încadra ca pe o scriitură subtilă, cu neprevăzut, iar Ivone s-a referit la pătrunderea în sufletul omenesc.
Vintilă Fintiş s-a referit la construcţie, ca fiind una arhetipală, Florin Sălceanu şi Octavian Onea concluzionând că avem de-a face cu o proză densă, de sugestie, care incită. Livia Dimulescu însăşi a recunoscut că nici ea nu ştie cum va continua, ce are să urmeze. Urându-i succes şi făcându-ne, ca întotdeauna, Ivone pozele aferente intrării noastre într-o imortalitate iluzorie, am plecat spre casă în pâlcuri.
Fiind într-in pâlc plin de bărbaţi am putut să văd cum lângă noi opreşte o maşină de fiţe imensă, cam de 10 ori mai puternică decât forţa de pricepere a domnişoarei care o conducea şi care dându-se jos de la volan, ne privea din susul poziţiei ei sociale de femeie avută, cu o superioritate demnă de o cauză mai bună.
Am văzut-o cum se înduioşează la cât de pauperi părem şi i-am adresat umil câteva cuvinte care sigur nu le-a priceput : -Suntem mulţi, dar puţini la minte. A dat din cap a princiară înţelegere şi a spus cu un glas de soprană ieşită la pensie : -Nu-i nimic. Câtă indulgenţă, m-am gândit… când ai, poţi să faci şi gesturi de-astea… Mulţumim, biată femeie. Pentru noi ai fost ca un balsam. Câtă înţelegere şi profunzime… Până la proxima discuţie, vă pup , ca de obicei, pe frunte…
(Dan Minoiu)
O scriitură dulce despre întâmplări adevărate, educative şi bineînţeles productive, un cenaclu cu activităţi constructive pentru cei care pot lua parte la evenimentul în sine şi o încheiere dulce-amăruie caracteristică farmecului şi uşurinţei cu care Dan Minoiu se exprimă, reuşind să puncteze referitor la realitatea tristă care ne înconjoară… Mulţumiri pentru această picătură de învăţătură care ne-a dus şi pe noi în lumea literaturii de clasă. Vom aştepta şi alte momente la fel de plăcute.