Mă iartă, doamnă, c-am nesaț
și vinul e destul…
Mă iartă floare și cuvânt,
Mă ține, Doamne, într-un gând!
Mă iartă verbul din culori,
Fânul cosit de-atâtea ori,
Mă iartă clipa rătăcită pe o filă
Și ea cu fire blondă de copilă…
Mă iartă, doamnă, c-am nesaț,
Și primul am dat năvală
La vinul înnobilat, aseară
Am rămas o frunză pală…
30 octombrie 2017
Dan Drăguș
