Parcă te-aș mai iubi o dată,
Atunci când mi se face dor,
Să simt, din nou, plăceri rostogolite,
Care mă-ncearcă și mă dor.

Să-mi mai agaț buza de jos
De-un gust de vin sec și amar,
În care-am stors zâmbete bete,
Șterse pe-o margine spartă de pahar.
De vin? Să vin la tine?
Vin tu, încearcă, poate-i bine…
De vin oricum nu au fost
Decât contextul, noi și timpul prost.
Un timp în care mă voiai naivă
Și, totuși, mai multe îți doreai să-ncerc;
Eu te priveam confuză și mă-ntrebam ce crimă
E să iubesc simplu un suflet ce se vrea defect.
Ieri, am stat iar la masa noastră
Dintr-o cafenea pe colț de stradă,
Am băut iar ceai de iasomie cu aromă caldă
Și mi-aminteam cum mă mințeai
că-ți sunt singura săiastră.
M-așez pe-un colț de urmă de sărut,
Lăsat la gura de metrou
Pe vremea când parcă ne doream mai mult,
Pe vremea când mi-erai și salvator și-antierou.
Pe vreme când mi-ai deschis sufletul puțin,
Eu îmi doream să-mi scrii poveste,
Dar ușor, ușor am devenit
Poeți de versuri neînțelese…
Mi-ai zis să-ncerc:
„Nu-ți fie teamă, n-o să doară!”
Și te-am crezut, cu sentimentul zbuciumat,
Ce numără acum regrete stânse-o-ntreagă vară….
Acum îmi spui că m-am schimbat,
Că nu-ți sunt specială,
Dar amintește-ți cum m-ai transformat
Cu fiecare gest, în fiecare seară…
Suntem doar vânzători de cuvinte albe,
Ne mai privim, din când în când, aievea,
Parcă m-ai vrea acolo, dar parcă nu de tot,
Îți spun că la un sfert de normă, eu, să iubesc, nu pot.
Mă-ncearcă iară o trăire,
A zilelor de ieri,
Nu-i nici extaz, dar nu-i nici agonie:
Văd cum profiți și-n fiecare amintire netrăită speri…
……………………………………………………………………………………………………………..
Ești încurcat, te văd,
Mie-mi vine să și râd:
Mă-ntrebi, din când în când: ce fac, cum sunt,
Dar n-ai vrea totuși să-ți răspund
Că-n fiecare zi în care
Încercam iară să te uit,
Parcă mai clar, pentru a suta oară,
Te-aș fi iubit încă o dată, din ce în ce mai mult…
Larisa Bălan