dragoste

Parcă te-aș mai iubi o dată, Atunci când mi se face dor, Să simt, din nou, plăceri rostogolite, Care mă-ncearcă și mă dor. Să-mi mai agaț buza de jos De-un gust de vin sec și

  Îmbătrânim, frumoasă doamnă, Eu sprijin anii mei de tine Ca de un munte de lumină. Tu-i porţi... iar umerii tăi mici, Atât de firavi, de novici, Ca doi călugari puşi să-ndure Canonul lor în

Ideea e că multe lucruri în viață, dacă nu cumva se întâmplă să nu vină deloc, vin când e mult prea târziu. Exemplul cel mai limpede mi se pare cel al apariției, după ani și

Iubirea Îmi scriu mereu în versuri iubirea pentru tine, Dar știu că poate unii vor spune despre mine  Că sunt c-am depășită să tot îmi cânt Iubirea Însă, o fac că-mi este atât de dragă