Și cele mai sălbatice femei se îndrăgostesc. Rar, dar rău! Ce face o femeie sălbatică, atunci? Se dă cu capul de pereți, își neagă sentimentele până se prinde cu ele de gât și lasă o lacrimă sugrumată din colțul ochiului să răsufle liniștită. Greu acceptă o femeie puternică starea de îndrăgostire. Se luptă cu ea însăși, caută pe la colțuri să evadeze. Nu mai poate. E prea târziu. O sugrumă dragostea. O femeie sălbatică, atunci când se îndrăgostește, o face pe toate fronturile. Când îl întâlnește pe bărbatul cu care poate împărtăși secrete, gânduri, stări, emoții, atât pe gură, cât și prin ochi, e prăpăd. O femeie deșteaptă se îndrăgostește ca proasta. Și el, culmea, nici nu observă. Ea reușea să tot pună cărămizi peste zidul care se surpa în fața ei. Voia să se ascundă de iubire. Se simțea bolnavă, pierdută. Apăsări pe suflet, teamă că va pierde. Iubirea e o boală.
S-a îndrăgostit și ea fix de ce nu-i trebuia. Reușea să-l refuze, uneori. Cu câtă greutate, numai ea știa, cu picioarele tremurânde și cu sufletul zbătându-i-se. Era copleșită de fiecare dată când el o căuta. O voia și el, dar porționat. O plăcea, o dorea, o admira, rezona cu ea. Să o aibă de tot ar fi însemnat, pentru el, sfârșitul lor. Se abandonau în clipa lor. Era mereu aceeași, dar atât de plăcută lor. El se ridica și pleca, ea spera să fie ultima oară. Când ea uita, el revenea mai dornic și mai liniștit, fără să aibă habar de zbuciumul ei.
Mergea pe stradă și se certa cu el în gând. Îi dădea replica aia inteligentă, pe care n-a fost în stare să i-o dea atunci când a numit-o sălbatică: ”îmblânzește-mă, prostule!”. Pe cât de mult îl dorea cu totul, pe atât de mult dorea să-și piardă și gândul de la el. Rezultat eșuat, gândurile stăteau lipite de suflet.
E o femeie la care mulți visează, dar doar unul o are. Când? Atunci când vrea el. Ea… i se slujește în liniște. El nu pleacă, dar nici nu rămâne. Nu rămâne, dar nici nu pleacă. Iar ea se perpelește fără să aibă curajul să îi ceară un ”du-te” sau ”rămâi”. E o partidă de viață, e o femeie ce ți-ar face față. Se scurg bărbații lângă ea, loviți de răceala și indiferența ei. Ea nu vede, ea nu vrea să vadă. În mâna ta e doar o piesă… Du-te și caută altele mai ieftine! Nu le rugini pe astea bune! Nemernicule! O să se adune ea! Și n-ai să-i mai vezi nici spatele! Nici privilegiul de a te disprețui nu-l vei avea! Dar, aproape nici nu-ți pasă de toate astea!
Luiza Ionescu
