Mi-am deschis firmă..
Repar poezii:
schimb metafore sforăitoare,
înlocuiesc comparații depășite,
reglez emoții,
recalibrez rime care șchioapă,
dau culoare versurilor albe,
toaletez strofe etc.
Dar, înainte de a le înapoia clienților,
fac o tură cu ele
prin disponibilitatea
celor de a le auzi,
pentru a vedea
cum funcționează
în lumea reală.
Sunt aduse și poezii uzate moral,
cărora le înlocuiesc
părțile mâncate de arhaismul limbii,
le schimb garnituri,
pentru a evita scurgerile de idei,
le înlătur rugozitățile cuvintelor buruienoase
și le teșesc muchiile tăioase
ale sărăciei în exprimare.
Ce mai, le dau lustrul băgării în seamă.
Lucrez bine,
căci sunt calificat în munca cu sufletul.
Așa de bine încât
poemele se atașează de mine
în așa măsură încât
parcă nu ar mai dori
să meargă la proprietari.
Și dacă merg,
când ne întâlnim pe stradă,
îmi fac un semn discret,
de parcă am fi doi amanți,
cu o iubire ascunsă.
Tariful meu e rezonabil:
lucrez pe încredere.
Pentru lucrări mai mari cer,
firesc, mai multă încredere.
Așa am ajuns
să trăiesc suficient de bine încât
să-mi fac o familie,
să am prieteni,
să scriu versuri
și să fiu fericit.
Ba am pus și ceva de-o parte
pentru zilele când
nu voi mai avea încredere,
și voi fi nevoit să trăiesc
din ceea ce am economisit.
Răzvan Ducan
