Voievodul Mihai Viteazul, primul unificator al țărilor române, a fost comemorat miercuri, la 416 ani de la asasinarea său, în biserica din Alba Iulia ridicată pe locul fostei catedrale ctitorite de domnitor la sfârșitul secolului al XVI-lea și unde, potrivit unor cronici, și-ar fi găsit odihna veșnică trupul acestuia.
„Întotdeauna în ziua de 9 august a fiecărui an venim cu emoție sfântă și cu bucurie duhovnicească pe această colină, în Biserica Memorială ‘Mihai Viteazul’, spre a-l comemora pe acest slăvit și ilustru voievod român”, a afirmat Arhiepiscopul Ortodox de Alba Iulia, Irineu, care, alături de un sobor de preoți, a oficiat, în prezența a zeci de credincioși, parastasul de pomenire. Acesta evocat personalitatea primului unificator al țărilor române:
„Mihai Viteazul a fost un om de arme, înzestrat cu virtuți alese, un diplomat experimentat, o personalitate de excepție din istoria noastră națională din toate timpurile. El a fost animat de dorința de eliberare de sub jugul otoman a popoarelor creștine din Peninsula Balcanică. Prin eforturile sale materiale, diplomatice și politice, acest domnitor a reușit să recâștige independența țărilor române și, apoi, să înfăptuiască unitatea politică a acestui neam”, a declarat Arhiepiscopul Irineu.
Înaltul ierarh a amintit că „toate ostenelile acestuia pe plan religios și pe plan național, în loc să fie răsplătite cu diadema de aur, au fost răsplătite cu diadema martirajului, căci a fost asasinat pe Câmpia Turzii”.
La rândul său, preotul paroh Florin Botezan a declarat că bisericuța a fost ridicată în memoria lui Mihai Viteazul pe locul unde a fost Catedrala edificată de voievod și unde, „potrivit unor cronici, chiar și trupul lui și-a găsit în cele din urmă odihna”.
În 9 august 1601, Mihai Viteazul a fost ucis de mercenari valoni în tabăra de la Câmpia Turzii. Trupul acestuia a fost îngropat într-un loc rămas necunoscut, unii istorici susținând că la Alba Iulia, iar capul a fost adus în Țara Românească de unul dintre căpitanii fostului domn și înmormântat de Radu Buzescu la Mânăstirea Dealu, de lângă Târgoviște.
Mihai Viteazul a realizat prima unire politico-administrativă a celor trei țări românești, respectiv Muntenia, Transilvania și Moldova. Voievodul a intrat în Alba Iulia la 1 noiembrie 1599, unde s-a proclamat „Domn din mila lui Dumnezeu al Țării Românești și al Ardealului”.
El a organizat Cancelaria, care a început să emită, pentru prima dată în Transilvania, acte oficiale în limba română, alături de cele în latină și slavă, și a pus bazele uneia dintre cele mai importante instituții culturale românești din Transilvania, Mitropolia Bălgradului. Într-un timp record, el a reușit să construiască o nouă catedrală și clădirile aferente pentru mitropolie, demolate mai apoi de către austrieci, la începutul secolului al XVIII-lea.
Pe locul acestora a fost construită între 1988 și 1992 o bisericuță de lemn. Biserica Memorială „Mihai Viteazul” are două hramuri, „Sfânta Treime”, la fel ca vechea catedrală, și „Sfântul Siluan Athonitul”. Biserica adăpostește moaște ale Sfântului Siluan Athonitul și ale Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, precum și ale altor sfinți.
Domnitorul care a reuşit prima unire a celor trei provincii române a murit după ce a fost tăiat de halebarda lui Jacques Beauri.
Cronicarul maghiar István Szamosközy arată detaliat modul în care a fost ucis domnitorul valah. Potrivit acestuia, Mihai Viteazu a fost mai întâi împuşcat, după care a fost tăiat cu sabia: “De aceea Basta, chibzuind asupra propunerii, chemat-a doi sau trei dintre căpitanii valoni şi le-a mărturisit gândul: Dacă voim, zise, să trăim, cei care suntem credincioşi împăratului, trebuie să ucidem pe român căci el şi-a pus în gând să ne piardă şi să ia ţara pentru sine. Căpitanii au zis că sunt gata să facă ce li se porunceşte; răspunderea să fie a înălţimii tale şi atât pe noi, cât şi pe tine însuţi să ne aperi înaintea împăratului. Sfatul cu căpitanii fu sâmbăta, pentru ziua următoare, duminica, le-a poruncit ca atunci când vor vedea cornetul, care e un steag mic pe care-l poartă totdeauna înaintea lui Basta, când îl vor vedea că-l ridică, fără sunete de tobă şi trompete, să încalece îndată toţi valonii şi nemţii, ca şi când ar vrea să năvălească asupra duşmanului. După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, şi astfel a stat capul acolo mult timp…”
M.B.
