Că tot duminică alți creștini sărbătoresc Paștele! Paștele este o sărbătoare sobră, solemnă.
Paștele nu înseamnă abundența Crăciunului, dar aduce speranța și bucuria revenirii la viață. Reținerea și generozitatea sunt caracteristicile Paștelui, iar un gest frumos și un act de generozitate sinceră poate aduce mai multă mulțumire sufletească decât o masă îmbelșugată.
Cele mai multe din legendele și obiceiurile de Paște au conotații precreștine. Deși Paștele este considerat cea mai mare sărbătoare din calendarul creștin, multe din tradiții, chiar și precreștine sau păgâne s-au păstrat. Dar, Paștele, ziua când Iisus Hristos a înviat din morți, este cea mai sacră dintre toate zilele sfinte din an. Dacă în trecut Paștele era o sărbătoare plină de solemnitate, azi Paștele împletește tradiția cu obiceiurile omului modern.
Ouăle colorate și iepurașii de ciocolată nu sunt singurele obiceiuri de Paște. După cum nici friptura de miel și cozonacii, nu sunt singurele bunătăți ale acestor zile. În Finlanda, Suedia și Danemarca se fac focuri în aer liber. Credința lor spune că focurile alungă vrăjitoarele și încălzesc sufletele morților, care află că oamenii au ajuns din nou în Vinerea Mare și în Duminica Paștelui. În Finlanda se ține pe masa de Paște secara încolțită ca un simbol al vieții și renașterii. În Sâmbăta Mare, în Suedia și Danemarca se mănâncă pește și ouă, iar toată familia se adună împreună.
În Polonia este aproape o lege nescrisă ca în fiecare familie să se pregătească un coș cu bucăti din cele ce s-au pregătit pentru masa de Paște, care se vor dărui cuiva sărman, sau unei rude. Din coș nu poate să lipsească șunca de porc, din porcul de la Crăciun, friptura de miel sau pui, vinul roșu, ouăle și cozonacul. Coșul este dăruit abia după ce este dus la biserică în prima zi de Paște.
În tradiție este și spălatul pe față cu apă rece, în Duminica Paștelui, dintr-un vas în care s-a pus un ou roșu și un ban de argint. Obiceiul se regăsește și în practicile din România. În Franța, Olanda și Belgia, clopotele bisericilor care sună în fiecare zi din an, rămân mute în Săptămâna Mare, pentru a bate din nou, minute în șir în noaptea de Înviere și în zilele de Paște ca semn că Iisus a înviat. Copiii fac în camerele lor sau pe pervazul ferestrelor cuiburi, în care, în prima dimineață de Paște găseau bănuți de argint, în trecut, iar azi, ciocolată și dulciuri.
Paștele a devenit un moment de odihnă și adunare pentru familii, iar bucuria momentelor petrecute alături de cei dragi nu sunt cu nimic dincolo de spiritul Pascal. Darurile făcute copiilor au intrat și ele în tradiția obiceiurilor de Paște.
Scepticii spun că prin aceasta Paștele a devenit o sărbătoare acaparată de comerț. Poate că în fapt darurile de Paște sunt o bună ocazie pentru a împlini micile dorințe ale copiilor și o bună cale de a-i învăța că marile momente din familie trebuie răsplătite cu recunoștința lor pentru ceea ce primesc și pentru ceea ce au.
(Alexandru Petrescu)
