…Alexandre Dumas, care in 1858, a făcut o lungă călătorie in Caucaz, scrie cum a mers noaptea cu militari ruși… la vânătoare de ceceni. “Așa cum se merge la mistreți“, spune el…
Ocuparea Caucazului de către Rusia a avut loc în același timp cu ocuparea Maghrebului (Algeria, Maroc) de către Franța. S-au petrecut în același timp, prin războaie cu localnicii musulmani. In ambele cazuri, au trebuit infrânte revolte conduse de lideri carismatici: Abd el-Kader in Algeria, Șamil în Caucaz.Pe malurile Mării Negre au trăit, din cele mai vechi timpuri, populațiile cercheze. Cerchezii, abhazii, kabarzii sînt unul din grupurile etnice și lingvistice autohtone din Caucaz și de pe litoralul Mării Negre. Georgienii și micile nații kartveliene înrudite formează un alt grup. Cecenii și daghestanezii un altul. Oseții, armenii, turcofonii sînt mai nou veniți… Etc. Diversitatea etnică și lingvistică a Caucazului e mai mare decît a intregii Europe și Asii de nord reunite. Numai în Daghestan se vorbesc 26 de limbi, fiecare cu dialectele ei care nu sînt mutual comprehensibile Ocuparea caucazului de Rusia țaristă a fost atît de violentă și distrugătoare, încât a atras proteste interne, chiar și prin armată. Tolstoi, tânăr ofițer, a scris despre asta cu dezgust. Romanul lui Hagi Murat (de la personajul autentic al unui senior al războiului cecen) e o mărturie.
Sinistrul general Iermolov a dus o campanie sistematică de exterminare, ardere și distrugere. Sute de mii de localnici au fost făcuți să fugă, anticipând genocidurile secolului XX, în Imperiul Otoman. Mulți din cei care n-au murit pe drum au fost instalați de turci prin Balcani și Dobrogea. De aici atâtea sate cu nume precum Cerchezu sau Lazu, de la acei caucazieni scăpați din masacre.
Din marea nație a cerchezilor și kabarzilor au scăpat triburi și sate împrăștiate prin stepele dinspre Piatigorsk. Națiunea ubîh, însă, care trăia pe litoralul unde este astăzi Soci și munții unde au loc jocurile olimpice a fost ștearsă de pe fața pământului. E singurul grup etnic care a emigrat în masă în Turcia, refuzînd să accepte să trăiască sub ruși. Cei care au rămas au dispărut.
In Turcia, s-au asimilat lent. Ultimul vorbitor al limbii, Tevfik Esenç, a murit în 1992.
E celebru printre lingviști, pentru că el a fost cel care i-a transmis lui Georges Dumézil elementele limbii, iar Dumézil a scris gramatici și a puclicat culegeri de texte în ubîhă, iar elevul lui, Georges Charachidzé, s-a ocupat de asemenea de asta, dar azi și Dumézil și Charachidzé și Tevfik Esenç sînt morți. Limba ubîh a dispărut pentru totdeauna.
Alexandru Petrescu
