Aerul a rămas încărcat cu electricitate. În zborul iute al căderii, carnea caldă a lăsat urme fluide de viață netrăită. Un trup fraged, creat splendid prin multă muncă-n sala de balet. S-a topit în hău până la ultimul deget de la picioare.Toată frumusețea menținută de respirație e luată-n vărtejul adânc. Valurile-i impun ultimul dans, cel mai tumultuos. Doar încălțările rubinii rămase pe parapetul podului păstrează căldura tălpilor. Și-o singură șosetă uitată în perechea stângă, ca într-o inimă.
(textișor postat în grupul fb Ficțiuni Reale)
(Amorena Minculescu)
