Plouă. A înflorit liliacul, pomii sunt explodați și trandafirii de mai și-au conturat bobocii.
Plouă și două coțofene își scutură penele pe gard.
Coțofenele-s hoațe, fură mai ales obiecte care lucesc, dar când se vor fi copt vișinele în roșu aprins or să-și aducă toate neamurile să se înfrupte.
Ne batem în unii ani care să culeagă primele fructe.
Apoi toate celelalte rămân ale lor.
Prunele nu le plac. Nici mie.
Plouă. A apărut un cuib nou în salcie, n-am prea reușit să văd cine s-a mutat în el, doar că-s ceva păsări mari.
Am scos alaltăieri florile din casă, le-am așezat frumos, a venit vântul, vuuuu, le-a rezolvat.
Plouă. Ascult cum cântă picăturile pe acoperiș și mi amintesc de un joc din școala primară, ne punea învățătoarea să “plouăm” cu mâinile pe bancă, de la picură, picură, la torențială cu tunete, dădeam cu pumnii în bănci. Aia era partea mea preferată.
Plouă și lumina caldă a lumânării încălzește casa (am pornit și centrala, dar nu zic, că-mi strică poezia).
Plouă și beau cafea și mă uit pe fereastră. (nu zic și că m-am îndopat cu ouă și drob și salata boeuf de mi-e lene să mă mișc de pe canapea. )
A, și am un șoricel în casă. E mic, cât o papiotă de ață, s-a refugiat de frig, l-am văzut aseară, ne-am studiat câteva secunde apoi trrrrm, a fugit sub canapea. Cumva, va trebui să-l prind. Dar nu azi, că mi-e milă să-l scot in ploaie.
Plouă și câinii dorm lemn, am și niște lemne frumoase, șlefuite de mare, adunate de la Gura Portiței, pe care o să le fac floare, dar nu, nu azi.
Plouă și, deși îmi place, mereu mă încearcă teama că s-ar putea să nu se mai oprească. Sunt traumatizată din cauza Veacului de singurătate. Preferata mea rămâne Dragostea în vremea holerei,
dar plouă. Azi plouă.
Oana Costea
Editor: Liviu Ioan Manole
