dacă te lăfăi în belșug,
dacă nu ai pierdut (încă) nimic neprețuit,
dacă dorul nu te vlăguiește-n miezul zilei, fără temei,
dacă asfințitul nu-ți spintecă inima până-n prăsele,
dacă zilnica trudă nu te istovește,
dacă nu iubești în pierdere, arzând orice speranță,
dacă pășind printre viii cei morți,
nu-ți ești la braț cu morții tăi cei vii,
ăsta-i semn ca nu-L vei ști cum umblă prin lume zălud,
așa, ca o muzică… albastră
Cătălin Tzetze Rădulescu
