LA MANASTIREA IVIRON
La poarta manastirii Iviron este o icoana care-l infatiseaza pe Cuviosul Gavril care a mers pe apa si a luat icoana Maicii Domnului Portarita de pe mare. Pana atunci monahii vazusera un stalp de foc care urca la cer si cand incercau sa se apropie cu barca icoana se departa.
De ce a trebuit ca neaparat sa mearga cineva pe apa ca si pe pamant ca sa ia icoana? De ce nu a vrut icoana sa fie luata de catre monahi cand au venit cu barca? Ce inseamna asta pentru mine?
Gandul care a venit a fost ca trairea adevarata este aceea care duce la intelegerea faptului ca alipirea de orice care este pamantesc impiedica o relatie LUCRATOARE cu Hristos si cu Biserica biruitoare. Ca numai „Căutand pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” Evr 12:14, sunt pe calea cea buna.
Numai cu „nadejdea impotriva oricarei (alte) nadejdi” Rom. 4:18 merg pe cararea cea ingusta. Atunci cand realizez ca in mine si in puterile mele sau ale acestei lumi nu exista mantuire merg catre Imparatia Cerurilor.
Cand „ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii” 2Cor 1:9, atunci putem sa avem relatia LUCRATOARE cu Hristos.
Omul care isi agoniseste asemenea credinta sporeste mult si repede in viata duhovniceasca. Hristos nu intarzie sa-i raspunda si relatia cu EL se intareste si se adanceste tot mai mult.
Sigur o sa-L intalmesc pe Cuviosul Gavril la Judecata si probabil o sa-mi zica:
„Ti-am aratat CUM, tu CE ai facut?”
Sa ne ajute Maica Domnului sa avem credinta LUCRATOARE care sa ne faca cetateni ai Imparatiei Cerurilor!
(Cătâlin Rusu)
