marea își unduia timpul în valuri înalte
ce se spărgeau de țărmul existenței efemere;
clipele dispăreau odată cu spuma talazurilor
ce estompau iureșul gândurilor pierdute;
părerile de rău nu-și au loc în imensitatea orologiului care,
necruțător ne aruncă în viitorul aflat la reflux;
cronometrul răsuflărilor a răbufnit în zidul scrijelit
și ne arde pielea acum uscată de regrete tardive.
(Versuri: Elena Boholț
Foto de Silas Baisch – Unsplash)
