close
Poezie

TICĂIT – de Dan Minoiu

Unei prietene, Florentina Popescu

TICĂIT

Ce clipă de aromă de cozonac umflat
Şi de sarmale fripte în rugul dintre noi,
Se-apleacă peste toamna din care am aflat
Că nu mai suntem singuri şi plângem amândoi?

Nu-ţi dau bineţea tristă a visului trecut
Şi nici povara zilei ce-n clipă va apare,
Cu gând de primăvară în clopotul meu mut
Te-aştept să-mi fii alături să pot ieşi la soare.

Nu-ţi căuta tristeţea pe un peron desculţ
Şi nici nefericirea n-o căuta prin porturi,
La magazinul lumii pierdută printre mulţi
Atârnă fanioane şi şoapte printre şorturi.

Nu-ţi părăsesc averea de-a mă avea cumplit
Şi cearta nu se zbate în mine să mă prindă,
Te răstignesc pe treapta metroului sosit
Şi lasă-mă în iarnă doar gândul să mă ningă.

Dan Minoiu

Tags : dan minoiupoemepoeziepoezii de dragostetoamna

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.