„Și, totuși, vine toamna…
Și, vai, suntem bătrâni ..!” (A. P.)
Care este unitatea de masură a sufletului? Toamna…
Toamna… dezgolind gregar sentimentul, lăsând doar ochii goi, cu priviri triste, ochi de drumeț cu inima-corabie.
Toamna… acutizând nostalgii precare, lăsând doar un surâs letargic, aninat de colțurile unei guri flămânde de seva unui alt anotimp.
Toamna… reverberându-și țipătul trist în inchisori rutinate deja.

Îmi plânge ochiul a toamnă…
A toamnă-rug, a toamnă cu iz de țărână. Și lut de suflet… Și toamna e o frunză-n mine. O frunză de plop. O frunză cu tremur uscat ce s-a lepădat de nemarginire. Și-mi atârnă sub gene, cioburi de melancolie.
Pentru că toamna din mine are formă de clepsidră…
