Prin toamnă arama curge în valuri
Grădina se umple de triști minotauri
Veniți la cerșit de lapte, cuminți
În iarba cea grasă și plină de sfinți
Trăgând blând de nimburi uscate pe cap
Lin așezând pe spinări cald valtrap
Cusut din lumină cu tiv de argint.
Pe cer, plumb de stele și îngeri ce mint.
– Ți-e teamă?, te-ntreb și scutur un pic
Din gene un nor, ușor, să nu-l stric.
– Mi-e foame, îmi spui și-aud zvocotire
Sunându-ți în piept ca sufletu-n mire.
– Vrei miere să papi sau galben dovleac?
– Vreau inima ta cu mine s-o-mpac.
O doască adastă zâmbindu-ne fad
Și mâinile-ți moale în poala mea cad
Sub calde valtrapuri adorm minotauri
Pe plete-mi așezi coroană de lauri
O albă lumină-ți sclipește pe frunte
Din dreapta oglinda ne-nghite cuminte…
Ioana Scoruș
