Dragii mei,
Azi sarbatorim un mare Sfant ascet. Un pusnic desavarsit din Muscel- Arges.
S-a calugarit la Negru-Voda si apoi, râvnind la viata pustniceasca şi arzând pentru dragostea lui Hristos, s-a închis de bună voie într-o peşteră săpată în peretele muntelui şi acolo s-a nevoit, neştiut de oameni, mai mult de 30 de ani. Numai ucenicul său îi aducea pâine şi apă o dată pe săptămână, pe care o cobora până la gura peşterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt. Sfintele Taine i le aducea din timp în timp egumenul schitului.
Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, câte ispite a răbdat şi la ce măsură duhovnicească a ajuns, singur Dumnezeu ştie. Însă, după o nevoinţă atât de aspră, cuviosul acesta, ajungând la măsura sfinţeniei şi cunoscându-şi dinainte sfârşitul, şi-a săpat singur mormântul în fundul peşterii. Apoi, culcându-se în mormânt, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie a fost uitat, iar peştera lui a fost părăsita din cauza muntelui abrupt. În primele decenii ale secolului XX, coborându-se egumenul schitului cu o frânghie în peşteră, a descoperit osemintele întregi ale acestui mare sihastru, aşezate cu bunăcuviinţă în fundul peşterii. Erau galbene, binemirositoare şi acoperite cu o pânză de păianjen. Deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638″.
Ce erou a Lui Hristos!
https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-cuvios-ioanichie-de-la-muscel
Preacuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
(Cătălin Rusu)
