– dimineața răsare oarecum democratic, cu bucurie, speranță și egalitate de șanse: un ochi râde smoală, altu’ plânge verde, chip alb ca laptele, pletele curg bălai pe umărul drept, cafeniu pe cel stâng;
– drepturile omului fug prin lume cu picioare albastre de frig, gură setoasă de Africa, respirație prin nasul Cleopatrei, caucazul feței doare ca un cal verde de albastru-al lui Nichita, limba hindu e mai puțin picantă, tu ești mai mult ca perfect, Asia se așterne la masă – bob fierbinte de orez – lângă alte bunătăți tot închipuite, da’ zemoase, aromate, mmm, de-li-cioa-se;
– prânzul prinde arc lumea-n curcubeu, copiii pământului desenează mii de mama Africa, Europa-i trage de urechi și jocul se dă de-a dura pe toate continentele;
– după amiezele se-nfig ațâțate-n vârf de aisberg să-l topească, încălzirea globală dezgheață și mai obraznic fundul oceanului, coralii sunt guri senzuale scufundate-n sărut;
– e vară indiană și totu-mprejur arde mocnit a dragoste abia cunoscută și deja pârguită, (par)fumul ivit din jar schițează geografia profilului iubit, urcă până la tâmple și intră încet și adânc în ele.
Lumea asta inventată dispare brusc atunci când ochii tăi îmi toarnă direct în vene ciocolata lor caldă.
Savurez ce primesc și promit c-o voi lua mereu de la capăt dimineața, cu o altă viață, altă piele, din alt colț de lume, până când, în sfârșit (și doar dacă), ne vom săruta, pardon, sătura de povești
Text: Amorena Minculescu
Editor: Liviu Ioan Manole