Suceveanul Simion Moise Grinberg (1895 – 1971) sub cel mai cunoscut pseudonim al său, Ury Benador, a devenit un prolific prozator al vremii sale.
A scris piese de teatru, a primit Premiul, în anul 1924, al Asociaţiei Criticilor Dramaturgi şi Muzicali. A scris nuvele şi romane.
Cele mai cunoscute nuvele sunt:
APPASIONATA, PRELUDIU LA BEETHOVEN, Final, Final Grotesc, Miriam Gauthier.
Tetralogia romanului GHETTO VEAC XX cuprinde: Vol.I – Germinări, Vol.II – Mâl şi beznă, Vol.III – Urcuş în gol şi
Vol.IV – Marea roşie. Alte romane ale lui Ury Benador:
Mister Harry, Domnul Emil şi ceilalţi domni şi Misters, La Madagascar. Viaţa reconstituită a lui Beethoven, Viaţa reconstituită a lui Herzl.
Din manşetele romanului „Ghetto veac XX – Germinări”,(1948),
am ales referinţe critice la scrisul lui Ury Benador:
Pompiliu Constantinescu – „Vremea”: Echilbrat în compoziţie, dens ca fapte şi tipuri, serios documentat. Suflu mesianic.
Lothar Rădăceanu – „Şantier”: Oglindeşte şi transpune în sfera conştiinţei ciocnirea între cele două lumi care se întâlnesc, străine şi totuşi menite a se amesteca, a se îmbrăţişa: cartierul evreesc- acea „idişe gos” şi societatea românească. Domnul Ury Benador ne-o înfăţişează cu multă competinţă.
Au mai apărut referinţe de bun augur în revistele: „Rampa” – Mihail Sebastian, Al Robot; „Şantier” – Al C. Constantinescu, Mişa Lewin, Horia Liman; „Viaţa Românească” – Liviu Teodoru,Lucian Boz.
Criticul Eugen Lovinescu l-a cuprins pe Ury Benador în Istoria literaturii române contemporane.
Ury Benador despre prefaţa şi reeditarea unei cărţi: „prefaţa e cârja operii oloage, fără a reuşi s’o sprijine însă”; „reeditarea în viaţă miroase a pensionare literară cu pana tocită şi cu cerneala îngroşată,ca sângele în venele sale” şi îţi ceri să fii: „un permanent tânăr debutant,cu mâna pe pulsul timpului şi cu peniţa proaspătă şi trează,ca să prindă vibraţiile reprezentative ale epocii”.
Romancierul despre sine. „Ştiu că nu am memorie nici de două parale, dar poate că pentru un romancier nu e rău: memoria e o carcasă a creaţiei,”
Pentru poet cum o fi cu memoria, la fel ?
Dan Drăguş
