Sfântul Mucenic Luchilian și cei împreună cu el sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 3 iunie.
Sfântul Luchilian a trăit în timpul împăratului Aurelian (270-275), a locuit aproape de Nicomidia și a fost slujitor într-un templu păgân. S-a creștinat către bătrânețe, devenind propovăduitor al adevărului evanghelic.
A fost prins și adus la judecată înaintea prefectului Nicomidiei, Silvan. În fața autorităților a mărturisit că este creștin. A fost bătut și apoi aruncat într-o temniță unde se mai aflau patru tineri, închiși pentru Hristos. Aceștia se numeau Ipatie, Paul, Dionisie și Claudiu.
Au fost duși cu toții la Bizanț unde au fost condamnați la moarte, tinerii prin decapitare, iar bătrânul Luchilian a fost spânzurat pe o cruce. O tânără creștină, pe nume Paula, care îi îngrijise în timpul drumului și în perioada detenției, iar după moarte le-a îngropat trupurile, a fost prinsă de autorități, torturată și decapitată în același loc cu cei pe care îi slujise.
(sursă: vol. „Viețile Sfinților”)
