In fiecare an, pe 21 Dec., plang… Mi se rupe sufletul in mii de bucati… ma revad pe mine atunci, un tanar zvelt, blond si visator pana la stele .. mi am pus tot sufletul in maini si am stat in fata lor… im mijlocul nucleului de la Inter… cum alergam eu pe langa TAB-uri… am vrut sa ma urc si eu dar mi-a fost frica sa nu cad sub roti…umbrele se lungeau
De la cateva balcoane de la Inter se filma. Ziceam ca sunt straini, ne bucuram. “N-o sa traga in noi cand filmeaza ei”, credeam si ne faceam curaj. Dar aia nu erau decat securisti. La un moment lucrurile stagnasera. Afluxul incetinise. Eram vreo 2000 doar. Multi erau blocati pe 11 Iunie(actuala Campineanu). Scutierii le blocasera accesul in Piata. Mai sus, la Hotel Union, alt cordon de scutieri. Securistii lui Postelnicu, ultimul Ministru de Interne comunist(am rechizitoriul lui ORIGINAL, cu declaratiile lui originale), au dat navala acolo si au ucis oameni. I-au pus in genunchi si i-au impuscat in ceafa sau in tampla. Alice, sotia lui tata era functionara in blicul de pe colt, vizavi de blocul Carlton. A ramas in noaptea aia la birou, la etajul I. A vazut totul. Cine nu era impuscat era dus cu duba, cu zecile, la Jilava. In noaptea aia, 21spre 22 a fost dus acoli si tata, Corneliu Dinescu, militant legionar de la 17 ani, detinut politic la venirea comunistilor. Aveam sa aflu despre asta zile mai tarziu. Intre timp, pana la lasarea serii ne miscam in grupuri de colo-colo si scandam Liberate! Libertate! Jos Comunismul! Jos Ceausescu! … Dumnezeule! Sa strigam asa ceva? Era posibil? Ne-am infiorat! Dar am prins curaj! Libertate te iubim/Ori invingem, ori murim! Imi dadusera lacrimile! Ma simteam LIBER! LIBER!!! Su acum cand scriu asta(a cata oara??? Pe hartii, de sute de ori, in ziare, la computer, pe laptop, pe telefon! Si pang! cu lacrimi siroaie! Oameni buni, tineri, copii! Nu pot descrie ce stari am trait, ce momente UNICE! Ce clipe inaltatoare!!! Sa stii ca poti muri oricand, dar pentru libertate! Toti cei de acolo eram pregatiti de sacrificiu! Eram pregatiti sa murim pentru LIBERTATE! Pentru a noastra, pentru a tutoror, pe LIBERTATEA tarisorei noastre!
Acum stiti de ce sunt asa? Cei care ma stiti, cunoasteti cat de cat? Cristian Botez apartine acelor momente, acelei zile si nopti!
Am facut rost de o foaie de hartie dictando. Mototolita. Am indreptat-o si m-am asezat in fund, cu alti 4-5 tineri, fete si baieti. Aveam un Bic cu pasta verde. Si am scris. Ce vrem? ” Vrem libertate!”. Mai departe! Ne uitam unii la altii. Sa indraznim? “Vrem ALEGERI LIBERE!” Inimile ne bateau sa ne sparga piepturile! Facem noi asta! Ce aer tare respiram!!! Ce bine era LIBER.Chiar daca, odata cu lungirea umbrelor, simteam si cum se lasa usor-usor o amenintare din ce in ce mai sumbra. Am luat hartia si cu micul alai dadeam roata perimetrului. “Frati romani!”, strigam din loc in loc si strigam ce scrisesem. Mai convingeam cativa sa ni se alature. Pe langa mine trece un batran intr-un trenci bej, ponosit. Are parul si barba albe… Ochi albastri ca cerul si lacrimi de fericire care-i curg pe obraji. L-am imbratisat! “Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!”. Dinspre Coltea se aude vuiet se apropie un grup de tineri. Unul din ei este carat pe umeri. Tine intins in mainile ridicate un pulover verde inchis. Are doua pete rosu inchis. E sange! “S-a tras! S-a tras!” Toata multimea huiduie. Apoi, din toate piepturile: “Asasinii! Asasinii!” “Criminalii!” “Jos Comunismul!” “Jos Ceausescu”. Se scot mesele albe de fier de pe terasa Dunarea! Se pun de-a curmezisul Bulevardului. Ma urc pe o masa si strig, cu hartia in mana “Frati romani!” Cobor. Imi dau seama ca ma expun la tiruri de gloante. Mesele s-au impins spre margini. Ne incurcau. A fost prima tentativa de a ridica baricada… TABurile despica multimea in doua…apar tunurile de apa. Jeturile ne culca pe asfalt. “O, Doamne! Acid!”. Dar e doar apa. Se lasa intuneric. Incepe sa se traga in rafale. Mai intai in unghi de 45 de grade si cu trasoare… Dupa un sfert de ora, in plin… Si a inceput macelul.
Ce ore inaltatoare… ce gust avea libertatea! Aia proaspata, abia nascuta… Ce tare am crezut…. Apoi s-a dezlantuit iadul!
Ce impostori si hoti conduc tara acum…
ACUM as iesi din nou…
(Cristian Botez)
