Ocuparea Budapestei de către Armata Română, la 4 august 1919, a reprezentat momentul decisiv care a pus capăt războiului româno-ungar, ducând la anihilarea treptată a tuturor focarelor bolșevice din regiune și la prăbușirea regimului condus de Béla Kun. În această operațiune strategică, un rol militar și simbolic deosebit l-a avut Regimentul 27 Infanterie „Bacău”, unitate de elită decorată cu Ordinul „Mihai Viteazul”, ale cărei trupe au asigurat paza obiectivelor cheie și au menținut ordinea publică, fiind documentate istoric chiar în fața Parlamentului ungar.
În aceeași zi de 4 august, conștient de noua realitate militară, noul guvern maghiar instalat la putere și condus de Gyula Peidl a invitat oficial Armata Română la tratative pentru încetarea ostilităților. Aceste negocieri au debutat rapid, pe data de 5 august 1919, vizând stabilirea condițiilor de armistițiu și restabilirea ordinii în capitala ungară sub supravegherea trupelor de ocupație.
Cu toate acestea, cabinetul Peidl s-a dovedit a fi unul efemer; lipsit de o susținere populară reală și contestat de forțele conservatoare interne, guvernul a căzut după doar câteva zile. Locul său a fost luat, la 7 august 1919, de un nou executiv prezidat de István Friedrich. Acest nou guvern a venit la conducere cu un program clar orientat spre dreapta, de factură anti-bolșevică, marcând simbolic intrarea Ungariei într-o nouă etapă de stabilizare politică post-comunistă.
Prin urmare, intervenția militară română din 1919 a asigurat integritatea teritorială a României Mari și a salvat Europa Centrală de la expansiunea comunismului sovietic, restabilind un echilibru geopolitic fragil într-o regiune profund destabilizată de urmările Primului Război Mondial.
În imagine, ofițerii Regimentului 27 Infanterie în fața clădirii Parlamentului din Budapesta
Sursa: Internet — Historia, Magazinul istoric
Foto: Colecția Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) – fotografie originală cu Regimentul 27 Infanterie la Parlamentul ungar
Doina Ofelia Davidescu
