Membrii Cenaclului „I.L. Caragiale” s-au reîntâlnit, căutând în răcoarea terasei Alive Lounge un refugiu inspirator și un mod plăcut de a parcurge rubricile tradiționale ale serii. Întâlnirea a avut ingredientele necesare: creativitate, eleganță, dinamism, dialog fertil.
Seara a debutat sub auspiciile rubricii Cea mai recentă creație, un spațiu dedicat, în general dar nu exclusiv, premierelor literare. Irina Ionescu, revenită în rândurile cenaclului după o pauză de aproximativ un an, a deschis lectura cu trei scurte fragmente din volumul său de debut, Viața Ritei cu haz și necaz, captivând audiența prin candoare și umor. În continuare, Luminița Bratu a propus un moment liric dens, citind Vânzătorul de cărți, un poem impresionant, dedicat lui Gelu Ionescu ( poet ploieștean și inițiatorul Seratelor Atitudini), ce explorează cu sensibilitate destinul melancolic al cărților și al anticarului în lumea modernă. Liana Sprânceană a preluat ștafeta lecturii, citind Preambul la august, – versuri pline de atmosferă. Rubrica a fost completată de Adrian N. Ionescu care, păstrând o frumoasă tradiție a prieteniei literare, a adus în fața celor prezenți un text de o puternică forță expresivă semnat de Adi Serafim, intitulat sugestiv: Ia existența mea tulburătoare de pe mine, Kandahar!
Următorul moment al întâlnirii a fost marcat de rubrica Lecția de poezie, în cadrul căreia, Liana Sprânceană a readus în atenție originile și spiritul de revoltă al Dadaismului, prezentând publicului repere esențiale din articolul Dadaismul și Tristan Tzara, publicat de Laurențiu Victor Săcui pe platforma Historia.ro. Prezentarea a funcționat ca un veritabil rezumat al avangardei de la începutul secolului XX. S-a discutat despre cum această mișcare radicală, inițiată la Zürich de un grup de artiști în frunte cu românul Tristan Tzara, a apărut ca o reacție violentă împotriva absurdității Primului Război Mondial și a logicii burgheze care îl permisese. Promovând hazardul, colajul, anti-arta și negația estetică radicală, Dadaismul nu a fost doar o simplă școală literară, ci o stare de spirit universală care a dinamitat convențiile artistice rigide, eliberând definitiv limbajul poetic și deschizând calea tuturor curentelor de avangardă ce i-au urmat. Dar, vorba lui Leonida Coeneliu Chifu: a apărut, a „ars” și s-a consumat, în timp ce Shakespeare există încă.
Partea a doua a serii a adus un moment festiv deosebit. Emilia Luchian a primit felicitări la scenă deschisă din partea colegilor pentru volumul său de debut în versuri, Diagnostic de veghe, recent ieșit de sub tipar la Editura Elstar Câmpina. Autoarea nu ne-a împărtășit din poeziile volumului, lăsând acest lucru pentru ocazia lansării. Dar a impresionat cu poezia Spiritul scării, o piesă de o profundă sensibilitate conceptuală, lectura fiind o trecere subtilă și firească către tema rubricii 11 minute de istorie, al cărei lector permanent este.
Tema din această seară a fost dedicată lui Denis Diderot, una dintre cele mai fascinante și influente minți ale Iluminismului european. Dincolo de faima sa de filosof, eseist și critic, Diderot rămâne în istoria culturii universale ca titanul din spatele Marii Enciclopedii (Encyclopédie), un proiect monumental care a secularizat cunoașterea umană și a pus bazele ideologice ale Revoluției Franceze. Lectora a enumerat din enorma sa creație, prieteniile sale cu oamenii deosebiți ai epocii, cum ar fi D’Alambert, Jean-Jaque Rousseau ș.a. Importanța sa istorică rezidă în curajul de a pune sub semnul întrebării autoritatea dogmatică a Bisericii și a Monarhiei, militând neobosit pentru triumful rațiunii, al științei și al toleranței. Gândirea sa extrem de modernă a anticipat teorii din biologia evoluționistă și din psihologia modernă, transformându-l într-un spirit universal a cărui moștenire continuă să definească valorile democratice și umaniste occidentale. Expunerea savuroasă a Emiliei Luchian a expus complexitatea filosofului prin perspective distincte:
Aforismele celebre – evocând panseurile sale memorabile, populate de un profund spirit analitic, cum ar fi: „Mai bine să te consumi decât să ruginești”, „Omul cel mai fericit este cel care-i face fericiți pe cât mai mulți oameni”, „A spune că omul este un amestec de putere și slăbiciune, de lumină și orbire, de micime și de grandoare nu înseamnă a-i face proces ci a-l defini” sau îndemnul moral „Nu-i de ajuns să faci binele, mai trebuie să-l faci și bine”, reflectând o viață dedicată emancipării prin cunoaștere.
Efectul Diderot – explicând acest celebru concept psihologic și economic, extras din eseul său „Regretele mele la plecarea vechiului meu halat”. Filosoful descrie cu autoironie cum primirea unui halat de mătase roșie de o eleganță desăvârșită — un cadou care a spart modestia căminului său — l-a silit psihologic să își înlocuiască treptat tot mobilierul vechi pentru ca acesta să nu contrasteze cu noua achiziție. Acest fenomen explică și astăzi spirala consumismului modern, în care achiziționarea unui bun de lux atrage după sine o suită de noi cheltuieli compulsive.
Pățania de la Sankt Petersburg a încheiat prezentarea cu nota sa anecdotică, evocând faimoasa întâlnire de la curtea Rusiei dintre filosoful ateu și legendarul matematician Leonhard Euler. Invitat de Țarina Ecaterina a II-a, Diderot purta dezbateri aprinse despre religie cu nobilimea rusă. Pentru a-l pune în dificultate, Euler s-a îndreptat spre el și i-a lansat o ecuație falsă pe un ton solemn, concluzionând: „prin urmare Dumnezeu există; răspundeți!”. Se spune că Diderot, complet străin de algebră și derutat de siguranța matematicianului, a rămas mut în hohotele de râs ale curtenilor, pățanie care l-a determinat, la scurt timp, să ceară permisiunea țarinei de a se întoarce în Franța.
Ultima parte a întâlnirii a fost rezervată secțiunii Lectura de cenaclu, susținută de Doina Ofelia Davidescu și Eduard Gabriel Tănase. Cei doi scriitori au adus în fața publicului textele lor de proză scurtă, publicate recent în cunoscuta revistă Literomania, la rubrica dedicată microficțiunilor
Doina Ofelia Davidescu a citit povestirile Ultima mână și Doamna Mov, sperând să fi realizat un fin decupaj psihologic și o construcție de destin și tensiuni din doar câteva trăsături de condei. Ca autoare, își dorește să stăpânească arta detaliului semnificativ, încercând să ofere fiecărei partituri narative o distincție și o fluiditate melancolică aparte.
„Apoi a apărut ea. Era toată în mov. Părul tăiat scurt, halatul, până și saboții de cauciuc aveau aceeași nuanță stridentă. Pășea rar, de parcă îi măsura pe fiecare în parte. Nu zâmbea. Trecea de la unul la altul, fixându-i cu niște ochi spălăciți. S-a oprit în dreptul unui tip care purta o șapcă de baseball. Omul a înghețat cu telefonul în mână. Femeia în mov s-a aplecat spre el, atât de aproape încât probabil îi simțea respirația.
– Tu urmezi, a șoptit ea.” (Doamna Mov – Literomania Nr. 410-411/2026)
Eduard-Gabriel Tănase a prezentat textele Funcționali și Partea lui, microficțiunile sale dând dovadă de un realism tăios, economia riguroasă a mijloacelor de expresie și o subtilă tușă de absurd cotidian. Autorul surprinde cu multă precizie vulnerabilitățile condiției umane și interacțiunile mecanice sau înstrăinate din societate, livrând proze dense, cu un impact vizual puternic și finaluri percutante.
„Foarte multă lumină. Insuportabil de multă. Ei au niște măști de protecție, la fel cum au sudorii din fabrică. Mijește ochii, încearcă să își protejeze retina. Știe că nu va orbi dacă îngustează câmpul vizual.
— Poți privi în ecranul de sus.
Își ridică capul. Piciorul lui e pe masă. Se văd venele zvâcnind la gambă. E deja prea bătrân pentru asta. I-a trebuit mișcare. Mușchii n-au spus nimic. S-au revoltat vasele de sânge.
— La vena safenă mare nu mai funcționează corect valvele. Știi ce facem acum?
Dădu din cap. Nu. Oare era normal să observe asemenea detalii?
— Inducem un acid foarte puternic. Îți curăță perfect venele. Valvele sunt ca niște ecluze, acidul le va dizolva și inserăm acolo altele noi. Nu le avem în stoc.
Cum adică?” (Funcționali – Literomania Nr. 410-411/2026 )
Întâlnirea Cenaclului „I.L. Caragiale” s-a încheiat cu discuții și intervenții efervescente susținute de Adrian N. Ionescu, Leonida Chifu, Dan Constantin ș.a. sub semnul acestor punți ideale aruncate între poezia contemporană, avangarda secolului trecut, lumina unor fascinante minute de istorie, proza scurtă de revistă și filosofia care schimbă permanent lumea.
Au participat: Emilia Luchian, Luminița Bratu, Maria Bem, Liana Sprânceană, Irina Ionesco, Doina Ofelia Davidescu, Eduard-Gabriel Tănase & co., Adrian N. Ionescu, Dan Constantin, Leonida Corneliu Chifu.
Fotografii: Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Invitație, afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești,
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș
