Toată lumea cunoaşte bancurile despre Caracal: locul unde s-ar fi răsturnat carul cu proşti
Există și varianta că era un car cu ploști…De fapt nu este vorba de proşti, ci de ploşti (pluralul substantivului ploscă).
Şi nu era vorba de români – olteni din zonă, ci de ruşi, voluntari în trupele lui Tudor Vladimirescu. Carul de aprovizionare era plin cu ploşti, nu cu proşti. La Caracal, la o manevră mai strânsă, carul s-a răsturnat. Ruşii raportat că s-a răsturnat un car cu proşti în loc de ploşti.
Expresia a prins (în ciuda faptului că, oltenii sunt oameni foarte isteţi) şi a dat de înţeles, când era rostită, că acolo, ca la Caracal, e o puzderie de proşti. Rostită în alt context transmite că şi în locul respectiv s-ar găsi destui indivizi – poţi să umpli un car – care sunt ca aceia din Caracal.
Totul ar fi apărut în urma unei confuzii pe seama unei situaţii de după Revoluţia de la 1848, când o căruţă cu participanţii la evenimentele menţionate s-ar fi răsturnat, din cauza entuziasmului generat de victoria Revoluţiei, într-o intersecţie de la marginea oraşului Caracal dinspre Corabia,
„Întâmplarea a fost pusă pe seama entuziasmului foarte mare cu care ar fi fost primiţi revoluţionarii eliberatori de către locuitorii oraşului Caracal. Dar cuvântul «prost», la vremea respectivă, nu avea semnificaţia peiorativă din prezent, ci însemna revoluţionari, adică oameni simpli, din popor, care nu erau boieri, ci erau oameni «din prostime»“,
Se cuvine acum să explicăm faptul că în ciuda întâmplării hazoase (soldaţii au preferat să spună că datorită manevrei greşite era vorba de un car cu proşti), vorbitorii care au preluat şi transmis zicala nu aveau cunoştinşe de lingvistică.
Consoanele r şi l sunt lichide şi se confundă uşor sau sunt pronunţate greşit, când e vorba de aşa-zişii rârâiţi.
(Alexandru Petrescu)
