close

Creștinătate

CreștinătatePromovate

Darul beției

pilda

„Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă.

Părintele Paisie le-a răspuns că şi el ştia despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles.

Stareţul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci, atunci când au adunat toţi băieţii. Deci, ca să nu-l ia de la părinţii lui, ei îl luau cu ei la seceriş, şi astfel pentru a nu plânge, au pus raki (rachiu) în laptele lui pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic. Acolo el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost şi el alcoolic.

Bătrânul i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Maica Domnului să-l ajute să taie câte un pahar de băutură. După un an, cu pocăinţă şi luptă, a reuşit să ajungă de la 20 de pahare de băutura, la 19 pahare.

Lupta a continuat pe parcursul anilor şi a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbăta. Lumea a văzut un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă cu patima sa. Fără să cunoaştem ce fiecare încearcă să facă şi ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său…?”

Patericul atonit

mai mult
Creștinătate

Icoana Maicii Domnului cu șapte săgeți

Ic7

Dragii mei,

Este o alta icoana facatoare de minuni. I se mai spune si IMBLANZITOAREA INIMILOR IMPIETRITE.

Icoana Maicii Domnului cu sapte sageti a fost descoperita in chip minunat de un simplu om, bolnav de mai multi ani. In urma unui vis, acest om merge in clopotnita bisericii de langa raul Tosin si descopera icoana. Aceasta fusese intoarsa cu fata in jos, astfel incat parea o simpla scandura, iar clopotarii mergeau pe ea in drumul spre clopote, fara sa cunoasca pe ce comoara duhovniceasca mergeau. Omul bolnav se roaga inainte ei si primeste vindecare.

Din aceasta icoana au curs lacrimi in ziua de 12 august 2000, cand s-a distrus submarinul Kursk, dar si la 11 septembrie 2001, cand au fost distruse Turnurile Gemene din New York.

Icoana Maicii Domnului cu sapte sageti este cunoscuta si ca ajutatoare in suferinte, necazuri, disperari, chinuri etc ale credinciosilor.

Poate aveti timp pentru acatist.

https://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-maicii-domnului-impacarea-celor-invrajbiti-67102.html

O, Maica prealaudata, ceea ce te-ai istovit de amaraciune, stand langa crucea Fiului si Dumnezeului tau, asculta suspinele si lacrimile noastre si ne izbaveste de mahniri, boli si moartea cea vesnica pe toti cei ce nadajduiesc la nespusa ta milostivire si striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

SENZATIONAL!!! LUCRURI CARE NU SE INVATA NICI LA MEDICINA

ic222

Dragii mei

Am avut o postare in care am comparat crima din Caracal cu avortul si contraceptia. Sigur am fost numit in toate felurile de catre diverisi si mai ales de catre diverse.
Ideea generala era ca crestinii sunt niste retardati care habar nu au despre progresul stiintific si care compara avortul cu crima bla bla.
Sigur ca am cercetat si mai in amanunt problema si am aflat DE LA UN MEDIC ca POPULATIA ESTE NEINFORMATA SI MINTITA IN LEGATURA CU TOATA INDUSTRA DE CONTRACEPTIE. Acest medic marturiseste ca a aflat la congrese internationale de la medici ginecologi ca aceste lucruri SUNT TINUTE SECRETE CHIAR SI FATA DE STUDENTII LA MIDICINA nu numai in Romania ci peste tot in lume. O sa ma intrebati de ce? Va raspund:
MOTIVUL NR 1
SA INSELE LUMEA IN LEGATURA CU FAPTUL CA AVORTUL CONTRACEPTIV NU ESTE O CRIMA.
Nu sunt eu specializat in asta si asa ca LAS STIINTA sa se pronunte. Aveti 2 filmulete despre asta. DATI CLIC PE CELE 2 LINKURI:

Deci e posibil ca cei care se cred crestini si utilizeaza contraceptive SA FI AVORTAT CHIAR IN BISERICA SAU CAND GATEAU PENTRU FAMILIE. MARE ATENTIE!!!

Adica se creaza casnicii si familii pe cadavrele copiilor nenascuti.
MOTIVUL NR 2
S-A CREAT O INDUSTRIE A CRIMEI LEGALE cu profituri incredibile obtinute din avort.
Un avort chirurgical costa intre 400 si 1000 lei in Romania. Noi am avut OFICIAL cca 19 Milioane de avorturi din 1990 pana acum. Deci s-au incasat CU CHITANTA intre 7.6 si 19 MILIARDE de lei pe avorturi chirurgicale. Adica cca 4 miliarde de Euro. NEOFICIAL S-AU INCASAT CAM LA FEL. 6-8 miliarde IN ROMANIA FRATILOR!! Incercati sa va imaginati ce iseamna asta la nivel mondial.
Contraceptivele cost 15-20 lei/ luna/ femeie. Nu-mi dau seama cate utilizatoare sunt dar sa zicem ca cca 5 milioane.
Adica 20 x 12luni x 5 milioane = 1,2 miliarde adica cca 255 milioane Euro ANUAL. IN ROMANIA. Cam cat credeti ca o fi la nivel mondial?

Fratilor si surorilor eu nu judec pe nimeni, dar vreau sa informez pe toti cei care vor sa fie crestini practicanti.

VA ROG VIZIONATI FILMELE SI TRAGETI CONCLUZII SINGURI.

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SF. NIFON PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI – 11 AUGUST

Ic1111

Dragii mei.

Serbam un mare Sfant, mare ascet si mare ierarh.

Din mila Domnului am reusit sa ma inchin moastelor acestui mare Sfant, la Manastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos.

Din cauza faptului ca a fost un mare aparator al Ortodoxiei a fost de mai multe ori indepartat din diverse scaune Patriarhale si Episcopale.

A reorganizat viata bisericeasca din Tara Romaneasca in timpul lui Radu cel Mare.

Cand Neagoe Basarab ajunge domnitor, aduce moastele Sfantului Nifon in Tara Romaneasca, spre curatirea si stergerea greselii lui Radu Voda. Gavriil Protul noteaza in lucrarea despre viata Sfantului Nifon: „Au dus, apoi, sicriul si l-au pus deasupra mormantului lui Radu Voda, rugandu-se toata noaptea, impreuna cu Neagoe Voda, sfintiei sale pentru iertarea pacatului lui Radu Voda, care fara dreptate a lepadat pre Sfantul de la sine si l-a gonit din tara. Si – mare minune! – spre sfarsitul utreniei, vrand Dumnezeu sa arate aievea iertarea pacatului lui Radu Voda si al altora, care facusera nevoie si scarba sfantului, a vazut singur Neagoe Voda descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier si acoperamantul mormantului lui Radu Voda si degraba s-au desfacut marmurile, iar dinlauntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic si intunecat, plin de puroi si de putoare. S-a deschis si sicriul sfantului Nifon si a izvorat de la sfantul izvor de apa, care a spalat tot trupul lui Radu Voda, aratandu-l luminat. Apoi toate incuietorile si pietrele singure s-au inchis si s-au aratat lui Neagoe si a facut mare multumire“.

O, întru tot fericite, Sfinte Ierarhe Nifon, primeşte această puţină rugăciune ce ţi-o aducem din inimă curată; izbăveşte-ne de boli, de primejdii, de moarte năprasnică şi de toate ispitele diavoleşti. Roagă, Sfinte, pe Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele noastre, iar la sfârşitul vieţii noastre, să ne primească în Împărăţia Sa cerească, unde toţi sfinţii se veselesc, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!

https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ierarh-nifon-patriarhul-constantinopolului

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Predica la Duminica a VIII-a dupa Rusalii

pred

Predica la Duminica a 8-a dupa Rusalii (Despre datoriile pastorilor sufletesti)

Nu trebuie sa se duca; dati-le voi sa manince (Matei, 14, 16)

Iubiti credinciosi,

In Sfanta Evanghelie de astazi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hranit peste cinci mii de oameni numai cu cinci paini si doi pesti. Caci mergand prin Galileea, vestea tuturor cuvantul mantuirii, fiind inconjurat de o mare multime de oameni, barbati, femei cu copii in brate, batrini si bolnavi de tot felul. Toti cautau pe Dumnezeu si erau insetati dupa cuvintele de invatatura ale Mantuitorului. Toti suspinau dupa Mesia si aveau nevoie de pastori duhovnicesti care sa-i invete Sfanta Scriptura, sa-i hraneasca cu cuvinte de mantuire, sa-i scape de robia patimilor si sa-i calauzeasca spre Hristos.

Vazand Domnul popor mult, I s-a facut mila de ei si a tamaduit pe toti bolnavii lor (Matei 14, 14). Iata ca Fiul lui Dumnezeu are mila si de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostiveste si de suferintele noastre trupesti si le vindeca, uneori chiar inaintea tamaduirii sufletelor, stiind ca prin aceasta oamenii se intorc mult mai usor la pocainta.

Dar facandu-se seara, au venit la Dansul ucenicii Lui si I-au zis: Locul este pustiu si vremea a trecut; deci da drumul multimilor, ca sa se duca prin sate sa-si cumpere hrana (Matei 14, 15). Ucenicii, vazand poporul obosit, flamand si insetat, si soarele asfintit, au cerut Mantuitorului sa inceteze cuvantul de invatatura si sa lase multimea sa se intoarca in satele lor ca sa manance si sa se odihneasca.

Oare au gresit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu, nicidecum. Numai ca ei cugetau mai mult omeneste decat duhovniceste. De aceea Mantuitorul a respins propunerea ucenicilor Sai prin aceste cuvinte: Nu trebuie sa se duca!, adica: Nu indepartati oamenii de la voi, ca nu au unde se duce. Iata, sunt ca niste oi fara pastori. Sunt obositi, bolnavi, flamanzi si insetati trupeste si sufleteste si au nevoie de pastori buni, de cuvinte de mangiiere, de hrana duhovniceasca. Nu trebuie sa se duca de la voi! Dati-le voi ca sa manance!

Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mantuitorului Hristos: Nu avem decat cinci paini si doi pesti! Iar Domnul a poruncit: Aduceti-le pe acestea aici la Mine. Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvantat painile, iar ucenicii, dupa ce au asezat poporul pe iarba, le-au impartit multimilor painile si pestii. Dupa ce s-au saturat toti cei ce mancasera, ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii, ucenicii au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline (Matei 14, 17-21).

Aceasta mare minune a inmultirii painilor, s-a savarsit in Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. In amintirea ei s-a zidit aici o manastire mica, ce dainuieste pana astazi. Intr-un chip desavarsit minunea inmultirii painilor se repeta pe pamant de la inceputul zidirii si pana astazi, ca o liturghie permanenta a creatiei. Oare nu hraneste Dumnezeu astazi cu paine si hrana peste cinci miliarde de oameni, cat numara tot pamintul? Si aceasta nu este o minune a inmultirii painilor, cel putin tot atat de mare ca cea din Galileea, de acum aproape doua mii de ani?

Iubiti credinciosi,

Omul fiind format din doua parti, adica trup si suflet, are in viata si bucurii sufletesti si bucurii pamantesti, are si ispite sufletesti si ispite trupesti. Are nevoie pe pamant de hrana sufleteasca pentru mantuire si de hrana trupeasca materiala pentru a-si mentine viata in trup. Pentru hrana materiala avem parinti care se ingrijesc de copii si le asigura cele necesare vietii. Iar pentru hrana duhovniceasca necesara mantuirii sufletelor, avem parinti duhovnicesti, episcopi, preoti si duhovnici care se ingrijesc de mantuirea credinciosilor incredintati lor de Hristos.

Iata pentru ce a poruncit Mantuitorul ucenicilor Sai: Nu trebuie sa se duca oamenii de la voi; dati-le voi sa manance! (Matei 14, 16) Si care este hrana cu care episcopii si preotii hranesc pe credinciosi?

Cea dintai hrana cu care pastorii Bisericii sunt datori sa hraneasca pe credinciosi este invatatura de credinta ortodoxa. Credinta dreapta apostolica este painea vietii noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvantul viu si neschimbat propovaduit de Fiul lui Dumnezeu si de Sfintii Apostoli si scris cu litere de foc in Sfanta Evanghelie. Credinta curata in Dumnezeu, Cel in Sfinta Treime inchinat si marit, este cuprinsa pe scurt in Crez, este marturisita de doua mii de ani de Biserica Ortodoxa si de sfintii ei slujitori si este aparata cu jertfa a milioane de martiri si cu invatatura tuturor Sfintilor Parinti si Cuviosi.

Fara credinta dreapta, adica ortodoxa, nu putem face nici fapte bune si deci nu ne putem mintui. Credinta adevarata, vie, pe care o marturisim prin cuvint si prin viata noastra, impreuna cu singele mucenicilor stau la temelia Bisericii si a mintuirii noastre. De aceea, cine cauta sa schimbe cu ceva dogmele credintei ortodoxe, sa rastalmaceasca Sfinta Scriptura, sa semene neghina in ogorul semanat si lucrat de Hristos, acela incearca sa puna alta temelie Bisericii. Dupa cuvintele Sfintului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei si este dat anatema, adica dat satanei, de Biserica. Printre acestia se numara atit necredinciosii care neaga pe Dumnezeu si urasc Biserica Lui, cit si toti sectantii rupti din sinul Bisericii apostolice care isi fac „bisericutele” lor si se leapada de dreapta credinta, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinti si rastalmacesc Sfinta Scriptura.

Ierarhii si preotii, ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli, au marea datorie sa apere dreapta credinta si pe credinciosii ortodocsi incredintati lor, ca sa nu fie amagiti de prozelitismul sectar si sa fie tiriti in orice fel de grupari sectare. Preotii, mai ales, au datoria sa faca lectii de catehizare in Duminici si sarbatori, in cadrul sfintelor slujbe, atit la Liturghie si la vecernie cit si in toate ocaziile, sa explice credinciosilor nostri invatatura de credinta ortodoxa, Crezul, Tatal nostru, Fericirile, cele sapte Taine ale Bisericii. Apoi sa combata orice fel de prozelitism sectar, adunarile religioase afara de biserica, vizitele neortodoxe in casele enoriasilor, ca si raspindirea si citirea cartilor anticrestine si sectante, care amagesc pe crestinii slabi si neinformati duhovniceste.

Mai ales astazi, cand sectele de tot felul asalteza Biserica Ortodoxa si pe fiii ei, preotii trebuie sa fie la datorie, sa cunoasca bine Sfanta Scriptura, sa fie modele vii in ochii tuturor, sa propovaduiasca Evanghelia „cu timp si fara timp”, sa faca vizite misionare in casele enoriasilor, sa formeze comitete de credinciosi buni ca sa-i ajute in misiune si sa hraneasca poporul lui Dumnezeu cu invatatura curata a Bisericii Ortodoxe. Oricat ar parea de greu, preoti buni sint destui chiar printre cei tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar si intaresc cu cuvintul si fapta dreapta credinta.

A doua hrana duhovniceasca, de aceeasi valoare cu credinta curata, este viata morala in randul credinciosilor nostri. Dumneavoastra fratilor, ca fii adevarati ai Bisericii lui Hristos aveti mari datorii sa pastrati cu sfintenie credinta ortodoxa pina la moarte, chiar cu pretul vietii. Apoi sa traiti, adica sa puneti in practica invatatura Sfintei Evanghelii, stiind ca, credinta fara fapte bune este moarta (Iacob 2, 17-20). Adica sa fiti oameni de rugaciune, sa traiti in pace cu totii, sa mergeti regulat la biserica, de unde primiti adevarata hrana duhovniceasca; sa faceti milostenie, sa fugiti de desfranare si de betie, doua grele pacate care stapanesc astazi aproape toata lumea si sa va cresteti copiii in frica si dragostea de Dumnezeu.

Aveti grija de tot si mai ales de fiii si de familia dumneavoastra sa nu cada in cursele cele de multe feluri ale diavolului. Acum s-au inmultit avorturile, certurile in familie, desfriul si divortul. Ba in ultimul timp s-au raspindit la noi filme si chiar carti si reviste pornografice care cad in mainile tinerilor si copiilor nostri si trag pe multi la desfranare. Parintii in familie, batrinii intelepti si crestinii buni impreuna cu preotii din parohii sunt datori in fata lui Dumnezeu sa ajute generatia tinara, pe cei slabi in credinta si lipsiti de educatie crestina, ca sa nu cada in aceste cumplite patimi ce corup societatea noastra.

Credinciosii nu trebuie sa lase totul in grija preotului. Ei trebuie sa ajute pe preot, sa-l intrebe, sa colaboreze, sa-i ceara sfatul ori de cite ori este nevoie si sa asculte cu sfintenie cuvantul lui. Iar daca au vreo indoiala, sa mearga la preotii batrini, la manastiri si la nevoie, chiar la episcopul lor. Viata morala exemplara a preotului si a credinciosilor, ca si colaborarea lor la evanghelizarea parohiei, formeaza un puternic zid de rezistenta impotriva tuturor ispitelor si furtunilor.

Sfintele slujbe facute la timp, dupa randuiala, cu evlavie si fara graba, hranesc cel mai mult pe credinciosii din satele si orasele noastre. Si daca exista coruri si cintari frumoase la slujbe si predici bune, calde, inspirate din traire, pe intelesul tuturor, slujbele ii intaresc in credinta pe toti, umplu bisericile de credinciosi, atrag la ortodoxie chiar si pe cei ce s-au rupt de Biserica si ii apropie de Hristos pe toti.

Fericite sunt asemenea parohii care au preoti buni, cu slujbe si predici frumoase, izvorite din credinta; cu pastori model si mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu si pentru copiii lor. Acolo nu pot fi dezbinari religioase si de familie, nici secte, nici betii, nici alte grele pacate, ci toti vor fi cu un cuget si o inima in sanul Bisericii lui Hristos.

Predica vie este ajutata in parohie si de citirea cartilor ortodoxe. De altfel s-au tiparit numeroase carti de catre Biserica Ortodoxa Romana. Se recomanda sa functioneze la fiecare parohie o biblioteca cu cele mai bune carti de invatatura ortodoxa, care sa se dea enoriasilor la citit, dupa nevoie, cu binecuvantarea preotului. Cele mai bune carti pentru intarirea credintei sunt: Sfinta Scriptura sau Biblia, Vietile Sfintilor pe fiecare luna, Despre credinta ortodoxa, Filocaliile, Catehismul, Mintuirea Pacatosilor, Convorbiri duhovnicesti, Pelerinaj la Locuri Sfinte, Patericul Romanesc, carti de explicare a credintei, precum si multe alte scrieri ortodoxe alese. Iar din casele credinciosilor sa nu lipseasca sfintele icoane, Sfinta Cruce, Noul Testament, Ceaslovul, Psaltirea sau macar o carte de rugaciuni.

Toate acestea sporesc credinta in casa si in inimi si hranesc mult pe credinciosii nostri. Iar daca lipsesc slujbele frumoase, predica vie, cartile sfintele si exemplele preotului, indata patrund sectele si dezbinarea in casa si in parohie si nimic nu este mai greu decat sa indreptezi o parohie dezbinata si tulburata.

Credinciosii trebuie sa se spovedeasca, pentru a se putea hrani cu Sfanta Impartasanie care este Trupul si scump Sangele lui Hristos, mai ales in cele patru sfinte posturi, iar bolnavii, batranii, vaduvele si copiii sa se impartaseasca mai des, dupa sfatul preotului. Nu trebuie sa fugim de Sfintele Taine, fie de frica osindei, fie din nepasare, dar nici sa cerem prea des Sfanta Impartasanie ci sa tinem regula Bisericii, calea de mijloc, stiind ca extremele, excesele, adica nepasarea si indrazneala, sint ale vrajmasului.

Iubiti credinciosi,

Iata cateva cai prin care pastorii Bisericii lui Hristos isi hranesc enoriasii, dupa porunca Domnului: Dati-le voi sa manance. Ele sunt mai multe, dar acestea sunt recomandate intai de Sfintii Parinti. Insa nu este de ajuns numai sa avem preoti buni la sate si orase. Dumneavoastra credinciosii sunteti datori sa colaborati cu preotii la intarirea ortodoxiei in parohie, la hranirea celor flamanzi si insetati, la ajutorarea, cercetarea si miluirea saracilor, a orfanilor, a vaduvelor, a copiiilor si a celor greu bolnavi. Sa nu uitam ca de multe ori credinciosii reusesc sa atraga multe suflete si sa intre acolo unde nu poate patrunde preotul. Nu lasati pe preot sa lupte singur. Ajutati-i la biserica, la slujbe, la curatenie, la cercetarea bolnavilor, la indrumarea celor din jur sa vina la Hristos.

Sa ne rugam cu totii lui Dumnezeu sa rinduiasca pastori in buni Bisericile Sale, spre intarirea dreptei credinte intru lauda Preasfintei Treimi si mantuirea sufletelor noastre. Amin.

Parintele Cleopa Ilie

(calendarortodox)

mai mult
Creștinătate

JUDECATILE MELE SI CELE ALE LUI HRISTOS

CR22

Dragii mei,

Cu un anumit prilej am fost abordat de catre un tanar care m-a intrebat „Ma mai tii minte, frate Catalin?”

I-am raspuns „Sincer nu!”
– Eu sunt x ! Ma mai tii minte?
– Nu.
– Eu sunt x cel care mai aveam 9 frati si care veneam cu hainele la spalat la tine. Chiar nu ma tii minte?

Atunci mi-am adus aminte despre ce e vorba. El pe vremea aia era un copil de cca 10-11 ani si care facea parte dintr-o familie care venea la biserica. Au ales sa nu faca avort cu consecinte in ce priveste confortul.

Unul din lucrurile pe care le facea mama acelei familii era ca spala la mana toate rufele.

I-am zis la un moment dat tatalui acelei familii: – Frate eu am masina de spalat care are capacitate mare si mult detergent, nu vrei sa-i trimiti pe cei mari cu rufele la mine? Credeti-ma ca am insistat mult ca sa accepte si am zis:
Auzi, in loc sa spalti rufe nu mai bine va rugati? Abia asa i-am convins. Credeti-ma ca se rugau mult. In acea casa TOATA FAMILIA FACEA CELE 7 LAUDE ZILNIC. Ani de zile au venit, pana cand si-au luat si ei masina de spalat.

Revin la tanarul care mi-a zis „Acum iti amintesti?”
L-am imbratisat si i-am zis ca da si ca imi cer scuze ca nu-l recunosteam, dar atunci era copil.

„Frate, acum sunt preot am o sotie medic si 3 copii. De atunci te-am pomenit la rugaciune si acum te pomenesc la Liturghie.”

Nu pot sa va explic ce bucurie NEOMENEASCA s-a declansat in inima mea.

Pentru mine nu a insemnat mare lucru ceea ce am facut, dar se pare ca Hristos a tinut sa-mi aduca aminte de asta prin acel moment de bucurie pe care n-am mai simtit-o nici pana atunci, nici dupa.

Cat de usor putem sa facem binele si ce rasplata putem sa primim! Va dati seama ce ar insemna sa devenim cetateni ai Imparatiei Cerurilor? Slava lui Dumnezeu!

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI TOLGA – 8 AUGUST

icoana32

Dragii mei,

Pe 8 August cinstim Icoana Maicii facatoare de minuni Domnului de pe Tolga (Tolgska).

Este o icoana IZVORATOARE DE MIR, NEVETAMATA DE FOC si care a INVIAT UN MORT!

De folos PENTRU ORICE BOALA. Mirul izvorât din icoană s-a arătat dătător de tămăduiri, căci câţi se ungeau cu el, fiind cuprinşi de orice neputinţă, dobândeau sănătate.

Odată, un dregător cu numele Nichita, din Moscova, călătorea cu femeia sa, copilul de 4 ani şi oamenii săi, în luntre pe Volga. Pruncul îmbolnăvindu-se pe cale, muri. Deznădăjduit, Nichita aduse trupul neînsufleţit al pruncului dinaintea icoanei Maicii Domnului, rugându-se împreună cu femeia sa şi tânguindu-se nemângâiaţi. Pregătindu-i pruncului cele de îngropare, pe când se săvârşea obişnuita rânduială deasupra gropii, copilul se trezi şi vorbi. Toţi se umplură de uimire şi bucurie şi mulţumiră Preacuratei Maici a Domnului care nu trece cu vederea rugăciunea celor mâhniţi.

Altădată, se întâmplă un foc mare în mănăstire, iar văpaia cuprinse şi biserica, încât fraţii nu putură să-i deschidă uşile pentru a scoate dintr-însa mult cinstita icoană şi alte lucruri. Toţi se întristară pentru aceasta foarte. Însă după acel foc, aflară icoana afară din biserică, în dumbravă, stând întreagă pe un copac, fiind scoasă nu de mâini omeneşti, ci de mâini îngereşti. Deci luând-o iarăşi cu bucurie, ridicară o biserică mai frumoasă decât cea dintâi.


Din darul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, icoana nu încetează nici acum a face minuni, ci ca un preaminunat izvor revarsă tămăduiri neputinţelor, mângâiere şi izbăvire mâhnirilor şi izgoneşte duhurile cele viclene din oameni.

Preasfanta Stapana, miluieste-ne!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI VALAAM – 7 AUGUST

Ic

Dragii mei,

Pe 7 August are loc Cinstirea Sfintei Icoanei FACATOARE DE MINUNI a Maicii Domnului de la Valaam.

Icoana o înfățișează pe Fecioara Maria în mărime naturală, cu privirea coborâtă, stând în picioare pe un nor, îmbrăcată într-o mantie roșie strălucitoare și un stihar turcoaz închis.

O icoana grabnic ajutatoare mai ales in cazul persoanelor bolnave care nu mai au alta speranta.

In acest post al Maicii Domnului este cu atat mai de folos sa ne rugam ei.
Preasfanta Stapana, miluieste-ne!

(Cătălin Rusu)

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste)

schimbarea_la_fata

Schimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august. Schimbarea la Fata este cunoscuta in popor si sub denumire de Probojenia. Primele reprezentari iconografice ale Schimbarii la Fata sunt din secolul al VI-lea: mozaicul din Biserica „Sfantul Apolinarie“ din Ravenna si cel din Manastirea „Sfanta Ecaterina“ din Sinai.

Din Scriptura aflam ca Mantuitorul luand pe Petru, Iacov si Ioan pe muntele Taborului, „S-a schimbat la fata inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultati-L”. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).

Minunea s-a savarsit cu cateva zile inainte de patimile Mantuitorului, in anul 33 de la nasterea Sa, in scopul de a intari credinta apostolilor, ca atunci cand vor vedea patimile, moartea si ingroparea Mantuitorului sa nu se tulbure.

Schimbarea la Fata ne descopera ca Hristos a fost cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omeneasca pe care a asumat-o, ne-a fost descoperita dumnezeirea Sa. In acest sens, Sfintii Parinti afirma ca „Hristos Se schimba la Fata, nu luand ceea ce nu era, nici preschimbandu-Se in ce nu era, ci aratand ucenicilor ceea ce era, deschizandu-le lor ochii si facandu-i din orbi vazatori”.

Pe muntele Taborului, trupul Sau a fost strabatut de lumina propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toti comentatorii Evangheliei sunt de acord ca Schimbarea la Fata a Domnului anticipeaza invierea Lui, iar invierea Sa o prefigureaza pe a noastra.

Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era „ca soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneaza ca „erau ca zapada”, ne descopera ca firea omeneasca nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca in Hristos, dupa cum nici „zapada” nu a fost topita de „soarele” din El. Cele doua firi sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos.

Pe 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, Biserica ofera dezlegare la peste pentru bucuria praznicului.

La inceput, sarbatoarea Schimbarii la Fata se pare ca a fost aniversarea anuala a sfintirii bisericii zidite in sec. IV de Sfanta Elena, pe locul de pe Muntele Taborului, unde a avut loc schimbarea Domnului la fata. Praznicul este mentionat in sec VII, intr-un calendar liturgic local al Ierusalimului, apoi in sec. VIII gasim sarbatoarea enumerata in sinaxarele constantinopolitane si in diferite carti liturgice si manuscrise grecesti. De asemenea, tot din sec. al VIII-lea se pastreaza o predica festiva a sfantului Andrei Criteanul la Sarbatoarea Probojeniei. Sarbatoarea a fost generalizata pana la sfarsitul sec al VIII-lea, cand Sfintii Ioan Damaschinul si Coma de Maiuma au compus imne pentru slujba zilei.

Dupa traditia populara, de Schimbarea la Fata, agricultorii aduc la biserica primele roade ale recoltelor pentru a fi binecuvantate.

Maine, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla.

(crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

SI PENTRU CEI CE NE URASC PE NOI, DOMNULUI SA NE RUGAM!

CR1

Dragii mei,

Zilele astea am avut ocazia sa aplic ce ne rugam la Sf. Liturghie adica rugaciunea pentru cei ce ne urasc.

Este extraordinar de greu! Slava Lui Dumnezeu, cred ca am inteles mai mult despre aceast fragment al Sf. Liturghii.

Dupa postarea despre Alexandra am fost numit „idiot, om de c…t, imbecil, bolnav psihic, etc” De asemenea s-au exprimat tot felul de lucruri despre mama mea dintre care cel mai „frumos” a fost ca le pare rau ca mama a ratat avortul in ce ma priveste. Mesaje contra Bisericii, contra Maicii Domnului. Sute de mesaje de astea.Totul facut cu o furie isterica.

Ok! Dupa asta am incercat sa ma rog si desigur am incercat sa ma rog si pentru cei ce m-au atacat.

Fratilor si surorilor, cand am incercat asta am simtit in inima neliniste. Rugaciunea mea avea cuvintele necesare dar starea era alta. M-am surprins chiar ca cumva ii param Lui Dumnezeu si ceream indreptarea lor, dar nu cu pace ci mai degraba cu un sentiment de revansa.

Am luat-o de la cap si am directionat spre mine, zicand ca multumesc Lui Dumnezeu ca pentru pacatele am trecut prin asta, dar probabli ca nu am fost sincer in inima mea, pentru ca n-am simtit nici pace si nici pocainta.

Va spun ce a functionat! M-am gandit la Hristos si la faptul ca toti cei carora le facuse bine l-au pus pe cruce. La faptul ca a spus ca tot ce i-au facut Lui oamenii ne vor face si noua. Ca in lumea asta vom avea numai necazuri EXACT CA EL.

Atunci mi-a venit in minte ca HRISTOS IMI FACE ONOAREA sa traiesc ce a trait si El aici pe pamant. Abia atunci am inceput impreuna lucrarea cu El.

Inima mi s-a linistit si am putut sa zic rugaciunea cum trebuie.

Poate va intrebati cat a durat. Va spun – 2 ore si jumatate pana am ajuns la starea de rugaciune.

Atunci am multumit Lui Dumnezeu ca mi-a dat sa inteleg, cat de slab sunt fara El. Cat de greu este sa dobandesti energia duhovniceasca daca te blochezi in psihologic (manie, indreptatire de sine, etc).

Asa ca daca vi se intampla si voua poate va va fi de folos ce am scris aici.

Doamne ajuta tuturor celor ce ne iubesc si celor ce ne urasc pe noi!

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum

Galeriu

Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum – Duminica a 7-a dupa Rusali

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Binecuvantati si dreptmaritori crestini in sfanta biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. Asa cum a binevoit Domnul, Mantuitorul Hristos, in Duhul Sfant, impartasindu-se pe El noua pentru ca viata Lui sa fie viata noastra, ne-a impartasit intai din cuvantul lui Dumnezeu si apoi din trupul si sangele Lui. Asa si noi ne impartasim intai din cuvantul dumnezeiestii Evanghelii si apoi, fara indoiala cei care randuieste Domnul sa fie vrednici, se impartasesc si din trupul si din sangele Lui. Deci acum ne impartasim din cuvantul Lui dumnezeiesc si asa sa-l primim, cum zice dumnezeiescul apostol Petru: “Sa primeasca omul cuvantul din Dumnezeu- Cuvantul pentru ca si voi, cuvintele voastre pe care le rostiti, sa fie ca din cuvantul lui Dumnezeu”.

Atunci, iubitilor, in vremea aceea aflandu-se Mantuitorul in Capernaum si vestindu-se in tot tinutul acela prezenta Lui, doi orbi se tineau dupa El strigand: “Miluieste-ne, fiul lui David, miluieste-ne pe noi”.

Trebuie stiut – Mesia – era un cuvant care il numea pe Mantuitorul, caci evreii stiau ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu, Hristosul, se va intrupa si naste din semintia lui David, psalmistul, profetul si imparatul David. De aceea cand vom auzi totdeauna in evanghelie cuvant, sa stim si sa cunoastem ca si aceasta chemare se adresa lui Iisus Hristos contemplat, vazut, inteles ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu.

Si a intrat Iisus in casa, dar iata orbii s-au tinut dupa El, au intrat si ei imediat dupa Dansul, iar Iisus i-a intrebat, asa cum ne-ar intreba pe noi, atunci ca si astazi – El care este etern: “Credeti ca Eu va pot salva, va pot da vedere? ca pot raspunde feluritelor voastre dureri, cautari, izbavindu-va de un chin care va stapaneste, credeti?” Zis-au Lui orbii: “Da, Doamne.” Erau ei total orbi? Inlauntru, duhovniceste nu erau orbi, ei vedeau (ca dovada ca L-au numit pe Iisus, Fiul lui David) si atunci cu acea credinta launtrica au raspuns: “ Da, Doamne.” Acea credinta adanc vazatoare.

Si atunci Iisus s-a atins de ochii lor zicand, sa retinem cuvantul: “Dupa credinta voastra fie voua” si li s-au deschis ochii, dupa credinta lor. Astfel la harul Lui a raspuns credinta lor si in aceasta unire s-a nascut in ei lumina. Sa nu uitam nici o clipa acest har. Asa se naste lumina, in aceasta unire, asa se naste viata.

Dar Iisus le-a poruncit cu asprime zicand: “Vedeti nimeni sa nu stie!”. Uneori insa ii trimitea Iisus, ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci, vindecatul l-a rugat pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa Dansul, dar Iisus stiti ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”.

Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propavaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbile spune cu asprime: “Nimeni sa nu stie”.

Pentru fiecare moment era o taina si un rost al cuvantului dumnezeiesc pentru ca fiecare, si suflet si loc si timp si moment, isi au o originalitate a lor. Nu staruim acum asupra acestui fapt . Zice Sfanta Evanghelie mai departe: iesind orbii, fostii orbi, caci acum vedeau. Cand s-au deschis ochii lor pe cine au vazut intaia oara? S-au deschis ochii la fata lui Hristos si asa cum L-au vazut nu puteau sa taca, impartasindu-se ei lumina din lumina.

O Doamne, ce fericiti! Dar sa nu credem ca pe noi ne lasa mai putin fericiti, trebuie doar sa avem credinta, sa credem. Si au vestit in tot tinutul acela. Nu ni se spune ca i-ar fi pedepsit Dumnezeu pentru aceasta. Iarasi se deschide o taina. Una le spune orbilor Hristos, alta fac ei. Dar ei nu au facut-o impotriva luminii lui Dumnezeu. Au marturisit impartasirea luminii, pentru ca au vrut sa o cunoasca si altii. Sa impartaseasca lumina din lumina lui Hristos. Si plecand ei iata au adus un nou mut, dar se mai adauga ceva: avea demon; la orbi nu se mentioneaza insa la mut Evanghelia spune ca avea demon, adica duhul cel rau. Demonul i-a amutit graiul. Si deodata, vedeti, cuvintele Evangheliei se implinesc, fostii orbi graiesc pregatind pe mut. Fostii orbi strigau infruntand pe demon, rusinau pe demon.

Acesta este talcul, cred, ca pe de o parte Mantuitorul din smerenie le spune sa taca, pentru ca sa vina un mut si ei insisi sa rusineze pe demon care facea sa-l amuteasca, iar Mantuitorul scoate demonul si mutul graieste preamarind pe Dumnezeu si multimile se minunau si graiau: “Niciodata nu s-au aratat in Israel asemenea fapte minunate”. Fariseii insa sarmanii neintelegand ziceau: “Cu domnul demonilor scoate pe demoni”.

Pacatul cel mare este impotriva Duhului Sfant, cum il numeste Mantuitorul, adica a nu simti, a nu vedea cu ochii duhului puterea Duhului Sfant pentru care psalmistul se ruga: “Duhul Sfant nu-l lua de la mine, Doamne”, oricat de decazut am ajuns, dar nu-l lua de la mine, pentru ca numai in Duhul Sfant pot sa vad, pot sa cred, pot sa ma rog, pot sa fiu ceeea ce Tu m-ai zidit, sa fiu chip al Tau.

Sarmanii! ”cu demonul demonilor”, asa cum dintre noi suntem multi care cand vedem ceva bun la un semen al nostru nu vedem binele, vedem tot raul. “Este o mare durere sa nu vezi binele in tine”, zicea un scriitor. Sa nu vezi binele in tine sau un alt fapt bun al cuiva, in orice pozitie s-ar afla. Sa nu vezi binele, sa vezi nmai raul si sa te gandesti: cine stie din ce motive a savarsit acest lucru.Este semnul unui tragic fariseism. Este posibil sa fii orb trupeste si sa nu fii orb sufleteste. Doamne, nu cunoastem noi un orb in tara noastra care vede mai bine decat orice om, parintele Paraian. Ca orb a facut teologia si luminat de Duhul Sfant da sfat si tarie atator suflete. Sau dintre Sfintii Parinti, Didim cel orb, care a scris o carte “Despre Duhul Sfant”.

O Doamne, toti cei care te-au cumoscut ca Tu esti lumina. Plansul nostru al tuturor este pentru orbirea noastra launtrica. La aceasta orbire ar trebui sa cugetam toti, sa ne intrebam cugetand si la cuvantul Mantuitorului, la pilda semanatorului, cand ucenicilor le spunea “voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei”, pentru ca ei, fariseii, oamenii ceilalti “vazand nu vad si auzind nu inteleg”.

Sa nu vezi, dar cum s-a petrecut aceasta? Am citit de curand un cuvant al Sfantului Grigorie de Nissa care m-a patruns adanc. Vorbind despre caderea parintilor nostri Adam si Eva, spune el: “Cum e cu putinta sa nu vezi pacatul? Pacatul care inseamna despartirea de Dumnezeu prin pacatul de baza: orgoliul, mandria care nu pune in centru pe Dumnezeu, ci eul, egoul omului, ca si cum omul ar fi centrul si si-ar da singur fiinta si sens existentei sale, el si-ar fi pus pentru sine un inceput.

Ganditi-va la ideologiile acelea care au provocat revolutia franceza in 1879. Voiau sa puna inceput lumii; iar in 1917 la fel. Aceste ideologii s-au apropiat una de alta, adica cea din urma de cea dintai, iar cea dintai de demon.

Revin la ceea ce marturiseste Sfantul Grigorie despre cum s-a nascut starea de pacat. Eu sunt chemat sa am privirea catre Dumnezeu, asa cum a fost zidit Adam, dupa chipul Fiului Sau. Zice Evanghelia: “La inceput era Cuvantul”; dar Cuvantul e Fiul lui Dumnezeu, e Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu”. In limba greaca este o prepozitie – pros, adica spre, cu fata spre Dumnezeu; deci Fiul lui Dumnezeu e cu fata spre Dumnezeu, iar noi, cei ziditi dupa chipul Lui, asa suntem randuiti sa fim: cu fata spre Dumnezeu, cu fata spre lumina. Si atunci caderea este intoarcerea de la lumina lui Dumnezeu; cum talcuiesc Parintii: Daca esti cu fata spre lumina te impartasesti de lumina; asa cum stand cu fata spre Soare te impartasesti din lumina lui. Daca lasi o clipa sa cada pleoapele peste ochi, atunci nu s-a stins in tine izvorul luminii, dar nu mai vezi. Tu singur voind sa inchizi ochii te inchizi luminii, inchizi prin pleoapele tale intrarea luminii lui Dumnezeu in tine; te-ai inchis atunci in intuneric. De aceea si povestea aceea populara, cu omul care se lupta sa aduca cu un vas lumina de afara inauntru. Si cineva i-a zis: “Mai omule, sarmanul de tine, deschide undeva niste ferestre!”. Si a deschis omul ferestrele pe care insa intra lumina, dar putea sa intre si moartea. Moartea intra, cum spune Scriptura, prin ferestre, adica prin simturi. Si zice un cuvant uluitor, o talcuire a Scripturii data de Sfantul Grigorie de Nyssa: “Omul a fost trimis afara din Rai fara casa”. Atunci , care era casa? Raiul.

Cand citim mai adanc in Scriptura mai constatam ceva: ca Dumnezeu L-a facut pe om din tarana, a suflat suflare de viata si s-a facut suflet viu purtator de har, devenind sufletul lui, tron al Dumnezeului celui viu si ochiul lui Dumnezeu, impartasit de har. Si a zidit Dumnezeu gradina cea din Eden – Raiul; si spune: “A luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a dus in gradina cea din Eden ca s-o lucreze si s-o pazeasca”. Cuvantul este cu talc adanc. Deci l-a dus in Rai, l-a dus in aceasta casa dumnezeiasca din afara Raiului, in casa lui Dumnezeu, dar raspunzand omul ispitei sarpelui; l-a trimis afara fara casa. Din lumina in intuneric. Asa s-a nascut in om de la sarpe, de la demon, inceputul patimilor si inceputul orbirii; Fiecare ar trebui sa cugetam in clipa aceasta sa ne alcatuim constiinta de sine, altfel spus statutul nostru fundamental, constiinta noastra prin care sa aflam pentru ce traim, pentru ce muncim, pentru ce ne jertfim, de unde venim, cum sa petrecem si cum sa fim neincetat. Caci iata acesta este intelesul: Dumnezeu l-a dus pe om in Rai, deci s-a savarsit o mutare, o trecere. Un suis si ca existenta noastra este neincetat un suis. Trebuie sa cunosti odata obarsia ta, originea ta. Sfantul Maxim spune: “Inceputul pacatului este in inteligenta. In intelectul omului, in cugeterea omului” si anume s-a imbolnavit mintea omului, s-a imbolnavit constiinta lui. Cum adica? Omul s-a intunecat in originea lui, in obarsia lui, a uitat de unde vine, cine l-a zidit pe el. Acesta este inceputul pacatului, faptul ca omul nu-si mai cunoaste originea lui, obarsia lui. Aceasta este poate tragedia tragediilor.

Deci fiecare sa cugete la acest fapt fundamental, la statutul sau, la constiinta sa, la ce este el ca fiinta. Spune un om chinuit sufleteste: “ce sunt nu stiu, iar ce stiu nu sunt”. Ori Scripturile si Parintii ne invata si ce suntem si ce trebuie sa fim.

Ce spune Scriptura in privinta aceasta? Intai si inainte de toate, Dumnezeu este lumina si Dumnezeu eate iubire. Dumnezeu eate lumina si nici un intuneric un este in El, spune sfantul apostol si evanghelist Ioan, (Scrisoarea I, cap.1, vers.5 si cap.4 vers.8 ): “Dumnezeu este iubire”. Deci Dumnezeu este lumina si iubire si ne-a creat pe noi dupa chipul lui si in vederea nesfarsitei asemanari cu El, ( atunci si omul in obarsia lui este lumina si este iubire) si ne-a asezat in Rai casa a luminii si casa a iubirii dumnezeiesti. Acesta esta faptul capital pe care trebuie sa-l stim, omul nu aspira simplu dupa lumina, ci aspira dupa lumina pentru ca el insusi a fost zidit din lumina si din iubire, si lumina cu iubirea impreuna alcatuiesc existenta, si viata in Dumnezeu si in noi si nu numai lumina ci si iubire deoarece lumina fara iubire este searbada, este seaca, poate sa si ucida. Nu au spus fariseii in fata lui Pilat “noi lege avem” si legea era lumina lor. Ganditi-va, adancul din noi este de nedistrus, este lumina divina, dar si iubire. Deci lumina si iubire, tot ce cunosti sa impartasesti in iubire. Acesta este statutul nostru fndamental de a fi lumina si iubire si de a fi fost asezati in casa luminii si in casa iubirii lui Dumnezeu.

Sa cugete omul cu toata staruinta la patimi; sa stie ca el este lumina si casa a luminii si ca pacatul este intuneric. Cand l-a asezat Dumnezeu pe om in Rai (si talcuim adeseori cuvantul acesta, porunca lui Dumnezeu) i-a zis: “gustati din toti pomii gradinii”. Cum talcuieste Ioan Damaschin, parintele nostru: “Suie-te prin toate fapturile la Mine si gusta-ma din toate pe Mine, viata cea adevarata”. Gusta-Ma pe Mine – impartaseste-te neincetat din Mine, ca intr-o euharistie. Asa a fost facut omul – sa se impartaseasca din toate fapturile, din ele, din Dumnezeu, din lumina divina, din ratiunile divine, din ratiunile lor dumnezeiesti; contempland, ca Filocalia. Stiti care sunt treptele Filocaliei: intai incetarea patimilor si apoi luminarea. Adica sa vezi in toate fapturile lumina lor dunmnezeiasca raspandita catre fiecare faptura, care luminita ei, un rost al ei. Asa cum contemplam noi florile, holdele de grau, muntii, brazii – contemplam atunci frumusetea iubirii dumnezeiesti ca sa ajungem apoi la lumina eterna. Asa “gusta-Ma pe Mine din toate” – si sa sporesti atunci din lumina in lumina. Aceasta este chemarea: sa te intrebi: Am sporit in clipa aceasta cu un nou inteles al trupului din lumina in lumina? Si spuneam catrebie sa gandeasca omul si sa analizeze intotdeauna orgoliul, cel dintai pacat al demonului. Cum zice sfantul apostol Pavel cand scrie lui Timotei, episcopul: “Pe cel de crand botezat sa nu-l faci imediat episcop (sau preot) ca nu cumva sa cada in trufie” – deci in osanda diavolului. Si spune Apostolul ca diavolul este originea pacatului, originea caderii noastre. Orgoliul – si odata cu orgoliul, cu iubirea de sine toate patimile – ne asaza pe noi in intuneric.

Reflectam zilele acestea ceva mai adanc la cuvantul lui Dumnezeu: “Gustati din toti pomii gradinii” – deci “Suie-te prin toate fapturile, gusta-Ma din toate pe Mine viata cea adevarata” sau cum zice psalmistul: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul”; sau cum gustam noi din sfanta impartasanie. Ar trebui aici sa gandim si de ce spune Mantuitorul ca postul si rugaciunea izgonesc demonii. Inca o data sa reflectam gustarea euharistica fata de lacomia pantecelui, fata de acea stare care a fost cum se spune: “Dumnezeul lor e pantecele”, deci numai atat. Ce a insemnat gustarea, de ce a pus Dumnezeu la inceput postul? “ Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci”. Undeva la n popor in Apus se spune ca moartea sta in stomac, in lacomie.

Este de crezut ca omul era chemat prin suflarea harului Duhului Sfant , pe care l-a primit cand i s-a dat suflare de viata sa transfigureze trupul acesta si sa guste euharistic din fapturi. Daca omul de la inceput ar fi invatat porunca: “gustati euharistic dumnezeieste” nu s-ar fi nascut bolile si nu s-ar fi nascut atata stricaciune in trupul nostru. Alta era stare noastra originara,. Iertati ca dezvalui si acest fapt: niste studenti la teologie il intrebau pe profesor acum vreo treizeci de ani, pe parintele Nicolaescu, daca Hristos luand firea noastra trupeasca a luat si toate aceste afecte ale noastre: foamea, setea si celelalte. De buna seama ca le-a luat pe toate, dar alta era starea in Hristos, Care era fara de pacat. A luat toate ale noastre dar fara de pacat. De aceea Sfantul Ioan Gura de Aur (in moliftele lui) spune ca Mantuitorul “cu preacurata si sfanta Lui scuipire facand tina a deschis ochii orbului”. Toate erau sfinte in Hristos. Asa va fi omul in eternul viitor cand va iesi din intuneric, caci toate patimile sunt intuneric. Cand esti in desfranare atata vezi, esti obsedat si posedat atunci, in acea clipa. Si spune Apostolul: “iubirea de arginti e radacina tuturor rautatilor”; apoi tristetea cand te chinuie un gand, o patima, un esec, un cuvant al cuiva care socotesti ca te-a jignit, apoi toropeala aceasta, lenea spiritului. Spun unii: nu ma mai pot ruga, nu mai pot dormi, nu se mai trezeste inima mea. O, Doamne! Spune un parinte al bisericii ca aceasta lene face viermi, ca este inceput iadului. Apoi mania, ura, invidia. Este atat de simplu: cand urasti pe cineva, mai vezi ceva bun in el? Nu. Si nu este chiar nimic bun in el?

Scriptura spune ca l-a trimis Dumnezeu pe om afara din Rai, dar cum talcuieste Sfantul Grigorie, totusi, zice ca l-a asezat in preajma gradinii Edenului ca sa doreasca neincetat sa se intoarca; si nu este ucis in nimeni chipul lui Dumnezeu, caci nu poate sa ucida ceea ce este de neucis, si anume sufletul pe care l-a facut Dumnezeu prin har sa fie nemuritor. Si atunci tu in ura ta nu vezi decat raul, intunericul din tine, nu vezi si ce are bun aproapele tau caci te-ai inchis in tine. Apoi frica, slava desarta, toate aceste patimi, pacatele impotriva Duhului Sfant care ucid sufletul, credinta, nadejdea, dragostea. Spune Mantuitorul: “nu va temeti de cei care va ucid trupul ci de cei care ucid sufletul”.

O, iubitilor, cat m-as ruga pentru d-voastra si pentru noi toti, sa ne temem de cei care ne ucid sufletele, care ne alunga in moarte inainte de a muri, caci moartea in suflet incepe, dar si invierea tot in suflet incepe si incepe cu lumina. Si toate virtutile sunt lumina, toate poruncile lui Dumnezeu sunt lumina. Zice rugaciunea de dimineata pe care o citeste preotul cand se citesc cei sase psalmi la strana: “Doamne, de dimineata alearga duhul nostru catre tine Dumnezeule, pentru ca lumina sunt poruncile Tale. Cuvintele Tale, faclie picioarelor mele. Invata-ne pe noi Dumnezeule dreptatea Ta. Lumineaza ochii gandurilor noastre”. Deci ochii duhului nostru sa fie deschisi ca lumina dinlauntru sa nu piara. Sa planga tot sufletul pentru intunericul care sta inintea noastra si inlauntrul nostru ca nu cunva “sa adormim in pacate spre moarte”. Risipeste, Doamne, orice lene de la inimile noastre, daruieste soarele dreptatii si pazeste viata noastra cu pecetea Sfantului Duh! De aceea la botez se pecetluiesc toate simturile. Copilasul are simturile trupesti; atunci de ce se mai pecetluiesc? Tocmai ca sa se deschida simturile dinlauntru. Se pecetluieste la frunte copilasul ca sa se deschida mintea lui, cum spune Apostolul: “sa avem mintea lui Hristos”; se pecetluieste apoi ca sa se deschida inima.

O, iubitilor, scria Pavel corintenilor: “In inima noastra este largire; nu sunteti la stramtorare”. O, inima ta, crestine, sa fie deschisa, sa imbratisize tot sufletul omenesc! Se pecetluiesc ochii, urechile, narile, toate simturile ca sa se deschida dinlauntru vederea duhovniceasca, auzul duhovnicesc. “Auzului meu vei da bucurie si veselie” – zice Psalmistul. Si toata faptura ta sa fie de aici lumina, caci daca ai de aici lumina “intunericul e cel mai dinafara”.

Eram odata intr-o gara mare si asteptam pe cineva. Erau multe lumini, beculete, fel de fel, dar deodata mi-am zis: Ce inseamna intrnericul cel mai dinafara? Si am simtit atunci ca inlauntru, acolo trebuie sa lumineze lumina cereasca, lumina divina iar noi sa ne simtim ca o casa a luminii. In fiecare gand dumnezeiesc sa simtim ca este lumina, in fiecare virtute: credinta, nadejdea, dragostea, dreptatea – toate acestea sa simtim ca sunt lumina si ca noi traim in ele. Doamne, iti multumesc ca ma aflu in lumina – si cand ma rog se intampla si aceasta.

Am stat de vorba acum de dimineata cu cineva: Dumneata cand citesti rugaciunea gandesti? Cand zici Tatal nostru: Doamne ce inteles adanc, ceresc! – il numim Tata al nostru, deci avem acelasi tata, acelasi Parinte ceresc; si atunci noi toti suntem fiii Lui. Gandesti asa? ca esti fiu al Parintelui ceresc? A inceput sa tresara. Si, mai departe, zicem al nostru; ce inseamna? Ca intre noi suntem frati. Si mai departe “Sfinteasca-se numele Tau” – Sfant e numele Tau si numele tau sa ma sfinteasca. Mai departe: “Vie imparatia Ta” – tu sa fii imparat, imparatul inimilor, al sufletelor noastre. “Fie voia Ta” – nu a mea, ca Tu voieste numai binele, Doamne. “Precum in cer asa si pe pamant” – O, Doamne, sa devina pamantul oglinda a cerului!. Daca toti ne-am ruga si am gandi cugetand adanc, atunci incetul cu incetul din aceste puncte de lumina, din fiecare, s-ar raspandi mult mai multa lumina. De ce rugaciunea sa o facem cu mintea in inima? Pentru ca sa fim fii ai luminii.

Undeva la un spital stau scrise, intiparite in zid de catre un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam si visam in tineretea mea si ceream lui Dumnezeu putere ca sa ma realizez si sa am succes, reusita, dar Dumnezeu m-a lasat in slabiciune. De ce? Ca sa invat smerit si sa-L ascult pe El, sa vad ca puterea e de la El. Ma vedeam in stare sa fac lucruri mari, cucerind lumea si m-am trezit deodata bolnav si infirm, ca sa fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. Ma vedeam in bogatie sa fiu fericit, si iata-ma sarac, ca sa fiu nu bogat, ci intelept. Voiam maretie, sa am slava oamenilor si am cazut in slabiciune, ca sa ma impartasesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Ma vedeam in tinerete cu o fiinta bogata langa mine si nu mi-a fost asa; in schimb deodata inima mea s-a deschis catre intreaga lume – si catre cei bogati si catre cei saraci; si catre cei mari si catre cei mici. Ma vedeam asa, in stralucirea acestei lumi, si am inteles ca stralucirea vine din launtru, nu din afara. Si atunci, rugaciunile mele erau din adanc, adanc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, si anume de a fi in lumina” – in lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii”.

Amin.

Parintele Constantin Galeriu

(crestinortodox.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

ALTFEL DESPRE ALEXANDRA IN POSTUL MAICII DOMNULUI

poza

Dragii mei,

Urmaresc si eu desfasurarile din acest caz si ma CUTREMUR de tot ce vad, de tot ce aud si de tot ce este in jur.
Cuvintele folosite sunt crancene – CRIMINAL IN SERIE, MONSTRU, DEZAXAT, OM FARA SUFLET, CASTRARE CHIMICA, REINTRODUCEREA PEDEPSEI CU MOARTEA, etc.

Starea este de FURIE DEZLANTUITA. O furie indusa prin repetarea la infinit a detaliilor acestei abominatii. Ok, dar de ce? Pentru ca un monstru a CIOPARTIT o fata nevinovata !!!

Bun! Dar hai sa ne intrebam si altfel:
– Ce se intampla cand faci un avort? Nu cumva se CIOPARTESTE un copil nevinovat?
– Cate mame care se indigneaza acum au facut asta?
– Care ar fi diferenta intre actul ciopartirii Alexandrei si ciopartirea copiilor din pantece?
– Cate mame merg la clinici private cu ficele adolescente sa faca avort? Ce fac mamele acestor adolescente din fetele lor?
– Cati copii sunt omorati de foame in ziua 14 a sarcinii prin pastile contraceptive?
– Cati barbati se cearta cu sotiile sau iubitele lor pe motiv ca nu au luat pastila zilnic?
Va raspund eu statistic si nestatistic:
– 400 ALEXANDRE SUNT CIOPARTITE ZILNIC OFICIAL
– 750 DE ALEXANDRE SUNT CIOPARTITE DACA ADAUGAM SI CLINICILE PRIVATE
– Peste 1000 daca adaugam si contraceptia.

ZILNIC, FRATILOR SI SURORILOR. ZILNIC.
Poate chiar in momentul cand cititi aceasta postare omorati un copil prin infometare sau chimic prin pastile. Sau poate cand mestecati in ciorba, sau cand mancati, sau de ce nu cand mergeti la biserica, sau cand va spovediti, sau cand va impartasiti.

Chiar si azi, chiar si in postul Maicii Domnului. Dar asta nu ne infurie.

Eu din toata treaba asta inteleg ca e cazul ca natie sa murim de RUSINE si sa ne POCAIM cu lacrimi pentru ca am omorat peste 18 MILIOANE de Alexandre prin CIOPARTIRE din 1990 pana azi si inca pe atat prin pastile.

Sa ne ajute Maica Domnului sa simtim in inimile noastre pocainta mantuitoare si furia lucratoare in locul furiei pierzatoare de suflet!

E MULT MAI GREU SA TE UITI IN OGLINDA DECAT LA TELEVIZOR.

DATI CLIC PE LINKUL DE MAI JOS ca sa vedeti rezultatele unui avort! FB nu ma lasa sa postez – zice ca sunt imagini violente.

https://www.google.com/search?q=copii+avortati&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi09KDSs-PjAhVFlIsKHWBEA8cQ_AUIESgB&biw=1366&bih=625#imgrc=_

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

RECOMANDARE CARTE- Omul cel tainic al inimii

Preot99

Dragii mei,

Părintele Zaharia se înscrie într-o aleasă şcoală de spiritualitate monahală ortodoxă fiind fiu duhovnicesc al vrednicului de fericită pomenire Arhi­mandrit Sofronie Saharov (1896-1993), el însuşi ucenic al Sfân­tului Siluan Athonitul (1866-1938).

„De altfel, din râvna misionară a Părintelui Zaharia a rodit şi conţinutul acestei cărţi, care cuprinde cuvântările duhov­niceşti rostite de Preacuvioşia Sa în timpul unei vizite pe con­tinentul american, în anul 2007. Şi, probabil, nu s-ar greşi dacă s-ar spune că „inima”, în calitatea ei de insondabil centru al persoanei umane şi al vieţii ei duhovniceşti, reprezintă pre­ocuparea esenţială a cugetării teologice a Părintelui Zaharia. De aceea şi titlul acestui volum conţine grăitoarea formulare a Sfântului Apostol Petru, „Omul tainic al inimii”.

Această carte este de mare folos, deoarece acordă o mare importantă pocăinţei ca stare şi lucrare de înnoire duhovnicească a omului credincios.

O sa aflati diverse moduri de a converti energiile psihologice in energii duhovnicesti.

DATI CLIC PE LINKUL DE MAI JOS

https://www.egumenita.ro/produse/detalii/1213-omul-cel-tainic-al-inimii

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

INCEPE POSTUL MAMEI NOASTRE. HAI CA E USOR!

Icoana8

Dragii mei,

De maine intram in postul Mamei noastre.

Mama cea care se roaga pentru noi si care intervine peste Fiul ei cand i se face mila de noi.

Mama care a avut indrazneala sa-L puna pe Fiul ei sa transforme apa in vin la nunta din Cana, desi Fiul ii spunea ca inca n-a venit timpul sau.

Totusi la rugamintea Ei, Hristos a facut minunea.

Sa tinem acest post pentru Preasfanta Noastra Stapana de Dumnezeu Nascatoare.
Sa ne vedem cu totii la Potir dupa post incununand postul cu Preasfantul Trup si Precuratul Sange al Mantuitorului.

Iertati-ma daca v-am gresit cu ceva!
POST CU BUCURIE!

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

L-AM RUGAT PE DUMNEZEU…

Ruga2

„L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine, și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.
Mândria nu se ia. De ea trebuie să te lepezi.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare și El mi-a răspuns: Nu.
Răbdarea este cununa încercărilor. Ea nu se dă, ea se dobândește.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dăruiască fericirea și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.
Eu îți dau binecuvântarea, dar depinde de tine să fii fericit.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de durere și Dumnezeu mi-a raspuns: Nu.
Suferințele îl îndepartează pe om de grijile lumești și îl apropie de Mine.

I-am cerut lui Dumnezeu creștere duhovnicească și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.
Duhul trebuie să crească singur. Eu doar îl altoiesc, ca să aducă roade.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-mi iubesc aproapele, așa cum mă iubește El și Dumnezeu mi-a spus: În sfirsit ai înțeles ce trebuie să ceri.

 

I-am cerut lui Dumnezeu putere și El mi-a dat încercări ca să devin puternic.”

Pr. Irodion – Sf. Mănăstire Lainici

mai mult
Creștinătate

Sf. IRINA CARE A PRIMIT MERE DIN CER – 28 IULIE

Icoana6

Dragii mei,

Azi o serbam pe Sf. Irina Hrisolovant care avut parte de o mare minune.

Sfanta Irina a petrecut vreme de mai multi ani in nevointe duhovnicesti. Ea a cunoscut lupta cu diavolii si harul Duhului Sfant. A fost incununata de Dumnezeu cu mari daruri duhovnicesti, precum: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea si curatia.

Ca stareta, Sfanta Irina a sporit si mai mult in rugaciune si in nevointe duhovnicesti. Ea a primit de la Dumnezeu multe descoperiri minunate, spre a putea conduce pe calea mantuirii sufletele ce i-au fost incredintate. A primit de la Dumnezeu chiar darul inainte-vederii, fapt ce a ajutat-o nespus de mult in a da fiecaruia, de fiecare data, sfatul cel mai bun.

In timpul unei slujbe, un marinar a venit si a ramas in biserica pana dupa slujba. El i-a spus sfintei ca a venit de pe insula Patmos, cu o corabie, iar cand nava a ridicat ancora, el a observat un batran pe mal, strigand la ei sa se opreasca. In ciuda faptului ca batea un vant bun, nava s-a oprit in chip de neinteles. Apoi, batranul a mers pe apa si a urcat in corabie, dandu-i marinarului trei mere pentru patriarhul Constantinopolului, „de la iubitul sau Ioan Teologul”, si alte trei mere pentru stareta Irina, de la Manastirea Hrisovalant, zicandu-i ca „acest dar vine de la Ioan din Rai”.

Dupa aceasta minune, Sfanta Irina din Hrisovalant a ajunat vreme de o saptamana. Apoi, cand a inceput Postul Mare, pe toata durata postirii, sfanta a mancat in fiecare zi cate o mica bucatica dintr-un mar. In acel timp, toata manastirea este bine-inmiresmata. Apoi, in Joia Mare, cand maicile s-au impartasit cu Sfintele Taine, cuvioasa stareta le-a chemat la sine si le-a impartit in mod egal al doilea mar. In acel timp, multe dintre ele au simtit o mangaiere duhovniceasca de nedescris.

Acatistul

Pentru ale ei rugaciuni, Doamne mantuieste-ne!

(Călin Rusu)

mai mult
1 2 3 4 5 26
Page 3 of 26