close

Creștinătate

CreștinătatePromovate

Predica la Duminica Slabanogului

slab

Predica la Duminica Slabanogului – a IV-a dupa Pasti

Omul lasat pe seama lui insusi

Mai suntem inca in atmosfera marii sarbatori a crestinatatii, Invierea Domnului. Am trecut toti, cu bucurie, prin aceasta sarbatoare care ne-a dat incredintarea ca Iisus era trimis de Dumnezeu, ca era insusi Dumnezeu-Fiul, dovedind aceasta prin propria Sa inviere. Ne-a dat astfel, in acelasi timp, incredintarea ca si noi vom invia. Fiindca nimic din ce a facut, nimic din ce a spus Mantuitorul cat a fost pe pamant, n-a spus nici pentru E! insusi, nici numai pentru cei care-L ascultau atunci, ci a spus si a implinit toate, pentru atunci si pentru toate generatiile de dupa El, pentru ca toti, din invatatura Sa sa ia invatatura pentru ei, din minunile Sale si, mai ales, din minunea invierii Sale.

 

Sa invete oamenii din toate acestea, din cuvinte si minuni, ca nu sunt singuri pe pamant si ca nu numai pamantul este unica lor locuinta, vii sau morti fiind. Poate ca aceasta este insasi esenta motivului pentru care Dumnezeu a hotarat sa se intrupeze pe pamant: ca sa ne invete, sa ne dea asigurarea ca nu suntem singuri pe pamant, ca exista Dumnezeu si ca El este autorul lumii si creatorul nostru, ca El este Cel ce poarta de grija tuturor si ca la El ne vom intoarce toti, intru imparatia Sa. Acolo ne vom intalni toti, dupa ce vom trece de aici. Esenta invataturii Sale este prin urmare aceea ca si noi suntem nemuritori.

Sa ne gandim si la alternativa inversa. Daca noi, cei cu o anumita chemare interioara spre mai mult decat ne spun simturile, n-am sti ca suntem nemuritori, daca n-am sti ca exista Dumnezeu, daca n-am avea invatatura Mantuitorului si ordinea morala si spirituala adusa si instaurata de El in lume, daca n-am sti sa raspundem la intrebarile „de unde venim si unde mergem”, si „ce rost avem aici pe pamant”, in ce stare sufleteasca si intelectuala ne-am afla? Am fi dezolati. Am fi niste oameni tristi. N-am putea gasi multumirea in nimic, stiind ca la un moment dat totul se termina in pamant, si ne prefacem in tarana, si cu aceasta s-a terminat totul! Cum ne-am simti oare, si cum am reactiona, cum ne-am privi unii pe altii, cum ne-am privi sotiile, sotii, copiii, daca am sti ca nu mai exista alta comuniune, alta legatura intre noi, alta decat aceasta de pe pamant, daca am sti ca dincolo nu mai exista nimic, nici un fel de continuare? Cum ar fi daca ne-am trezi in fata unui serial de film, foarte interesant, incitant, cu probleme de mare adancime, in care problemele doar s-ar pune, dar nu s-ar rezolva, totul s-ar incepe, dar nu s-ar continua, si n-ar avea acel promitator final: „va urma”? Ar fi dezolanta o asemenea viata! Viata noastra capata sens, capata explicatie, capata lumina numai prin faptul ca aflam din Invierea Domnului ca si noi vom invia, ca si noi avem un destin dincolo de ceea ce se vede, ca dupa ce se pune o cruce, la capataiul nostru din cimitir, povestea nu se incheie, ci exista un „va urma”.

A pune cruce la ceva, in vorbirea populara romaneasca, inseamna a te afla in fata unui sfarsit, a unei situatii care nu mai poate avea alta iesire, dar expresia se refera numai la viata de aici. Caci despre viata de dupa moarte, poporul nu are indoieli. El zice: „s-a dus la odihna”, „a scapat de necazuri”, dar nu in sensul ca a disparut, ci ca a trecut dincolo, „pe celalalt taram”. De aceea i se dau de pomana haine, hrana, ca sa le aiba si dincolo. Ce frumoasa, ce generoasa e aceasta comuniune, aceasta solidaritate cu cei plecati, aceasta credinta in nemurire!

Spuneam ca traim in aceste zile inca in atmosfera invierii. Dar traim inca si in atmosfera Duminicii lui Toma, in atmosfera indoielii lui. Cati dintre noi, odata cu invierea, n-au trait si ei, ca si Toma, ca si multi dintre ucenicii Mantuitorului, indoiala cu privire la inviere? Fiecare a rostit macar o data cu cugetul sau, cu ingrijorare: „Dar oare va fi fost asa?” Toma a fost mai categoric: „De nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si de nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si de nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede!” (Ioan, 20, 25).

Multi dintre noi au trecut prin aceeasi idoiala, dar toti am auzit si fericirea aceea, promisa de Mantuitorul la intalnirea cu Toma dupa o saptamana de la inviere: „Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20, 29), sau adresata noua: Fericiti cei ce nu vor vedea si vor crede. Fericiti cei care vor lua de buna marturia voastra, a celor ce M-ati vazut, a celor ce ati trait in vremea faptului invierii, a celor ce M-ati intalnit, a celor ce ati stat de vorba cu Mine dupa inviere. Fericiti vor fi toti cei care vor crede marturia voastra.

Am trecut multi dintre noi, in sufletele noastre, ca si Toma, si prin aceasta perioada de indoieli, dar am biruit-o, pentru ca nu se poate sa n-o birui, nu se poate ca argumentele invierii sa nu oblige constiinta si mintea credinciosilor sa creada in inviere, pentru marturia nenumaratilor martori ai invierii care au spus: noi L-am vazut, noi L-am intalnit! Saul care era prigonitor, pentru ca nu credea ca Iisus Hristos era Mesia, si nu credea in inviere, cand L-a intalnit pe drumul Damascului a devenit din mare prigonitor, mare Apostol. El a fost acela care a rostit acel silogism cu neputinta de negat de nimeni: „Daca Hristos a inviat, atunci si noi vom invia”. Si el era dintre cei care stiau ca Hristos a inviat, pentru ca statuse de vorba cu Dansul, dupa inviere.

Faptele, se spune, sunt un lucru incapatanat. Ele se impun de la sine, nu mai trebuie demonstrate. In fata unui fapt n-ai ce face, trebuie sa-l recunosti. Saul, prigonitorul, n-a avut ce face, a recunoscut faptul invierii si a devenit marele Pavel propovaduitorul, marele propagator al crestinismului. Indata dupa aceea si-a inceput calatoriile misionare, a traversat Asia Mica de mai multe ori, a ajuns in Europa, propovaduind nimic altceva decat pe Iisus cel rastignit si inviat.

Pe aceasta credinta se intemeiaza toata invatatura crestinismului. Pe credinta in inviere se intemeiaza tot sensul vietii noastre. Si iata ca dupa aceste zile in care toti ne-am pus problema invierii, in care toti am trecut prin indoiala si am depasit-o iata ca Biserica ne pune astazi in fata unele din evenimentele din viata si invatatura Mantuitorului Iisus Hristos, pentru a ne tine treaza credinta in invierea Sa, in puterea Sa dumnezeiasca, in puterea Sa de a fi prezent si in viata noastra, asa cum a fost cu contemporanii, cu cei care au trait odata cu El.

Ni se relateaza, asa cum ati auzit din Evanghelia de astazi, intamplarea cu un slabanog care de 38 de ani astepta sa se faca cu el o minune. Exista in Ierusalim o scaldatoare care, din cand in cand, avea puteri miraculoase. Dumnezeu facea ca periodic sa se reverse de undeva din izvoare, anumite ape cu insusiri vindecatoare, care si tulburau apa obisnuita a lacului si, in care, cel care intra intai se vindeca de oricare boala era cuprins. Vorba mersese ca un inger al Domnului venea si tulbura apa, o amesteca si o facea in mod miraculos vindecatoare de boli.

Nu e un lucru imposibil. Asemenea ape vindecatoare exista si in vremea noastra. Aceea va fi avut in plus si altceva, un dar al lui Dumnezeu, anume. Un astfel de bolnav, un slabanog, de 38 de ani nu reusea sa intre repede in lac. Intrau altii care erau mai in putere decat el. Dar el nu-si pierdea rabdarea, si. aceasta este poate un prim lucru pe care trebuie sa-l invatam de la dansul. Nu-si pierde rabdarea.

Era un om intelept probabil. Disperarea e solutia neinteleptilor, a capitularzilor. Descartes spunea ca „rabdarea e inceputul intelepciunii” (Discours de la metode). Si mai inaintea lui, anticul Publius Syrus spusese ca rabdarea e „remediul pe care il inveti de la intelepciune” (Sententiae). „Rabdarea, spunea Lautreamont, e omagiul adus sperantei” (Poesies). Cel care rabda spera. Spera intr-o solutie, intr-o iesire, intr-un raspuns. Rabdarea adevarata nu e o virtute pasiva, o capitulare, ci asteptarea unei rezolvari de undeva. Bolnavul care rabda durerea spera ca va trece. Ucenicul care rabda in ascultare, spera ca e spre indreptare si mantuire.

O astfel de rabdare in speranta avea si slabanogul. De 38 de ani nu putea intra in miraculoasa scaldatoare, si totusi nu-si pierdea rabdarea, ramanea in continuare crezand ca intr-o zi va ajunge si el in atentia lui Dumnezeu. Si iata ca rabdarea lui va fi rasplatita. Dar nu asa cum astepta el. El ar fi asteptat, probabil, sa se gaseasca cineva care sa-l arunce si pe dansul, inaintea altora, in lacul vindecator.

Intr-o zi a venit Mantuitorul si l-a vazut. Nu era nevoie sa i se spuna Mantuitorului cine sunt oamenii care asteptau acolo, si de cat timp. Cine nu cunostea scaldatoarea Vitezda? Poate si pe slabanogul de 38 de ani il cunosteau foarte multi, fiind el veteranul asteptarii, dar si al nemilostivirii tovarasilor de suferinta! Uneori, suferinta inaspreste inima si alimenteaza egoismul, iar competitia in obtinerea favorurilor sau a unei vindecari e nemiloasa. Dezumanizeaza.

Il va fi cunoscut si Iisus? Greu de spus. Iisus era din nord, din Galileea, nu din Ierusalim. Dar nu ar fi impropriu sa spunem ca, Dumnezeu atotstiutor fiind, il cunostea. Cunoscandu-l deci ca era de multa vreme acolo si ca nu ajungea la apa vindecatoare, l-a intrebat: Tu ce vrei? De ce stai aici? „Voiesti sa te faci sanatos?”

Intrebarea era doar de forma. Evident ca voia, ca doar de-aceea statea acolo. „Da, Doamne; dar n-am om care sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa, si de aceea pana merg eu, altul se pogoara inaintea mea” (Ioan, 5, 7). Si atunci Mantuitorului, facandu-i-se mila de el, nu i-a mai spus ca nu e nevoie sa-1 mai arunce cineva in scaldatoare, ci i-a spus: „Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi”. Si in clipa aceea bolnavul s-a ridicat, si si-a luat patul, si a plecat. Iisus s-a facut nevazut. Intalnindu-se mai apoi in templu, Iisus i-a mai adaugat doar aceste cateva cuvinte, esentiale, care trebuie sa ne retina atentia: „Sa nu mai gresesti, ca sa nu ti se intample tie ceva mai rau”.
E posibil ca in cazul acestui bolnav, neputinta lui sa fi fost datorata pacatelor lui. Stim ca sunt si alte cazuri, relatate de Evanghelii, cand Mantuitorul vindeca, de pilda un orb, dar cand e intrebat: „Cine a gresit, acesta sau parintii lui?,, – raspunde ca: „Nici acesta, nici parintii lui, ci acestea s-au facut ca sa se arate prin el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3). Unora li se trimit incercari, altora pedepse sub forma de boli.

Dar comentatorii care talcuiesc aceasta intamplare minunata se opresc asupra altui aspect, si anume asupra raspunsului pe care l-a dat slabanogul Mantuitorului: „Nu am om care sa ma arunce in scaldatoare”. El expunea o stare de fapt care trebuia corectata. Nimeni nu se gasise, de atata vreme, care, din mila fata de el, sau din orice alt sentiment, ar fi incercat sa-l ajute, sa-l arunce in scaldatoare. Omul era completamente singur, se afla intr-o totala singuratate si izolare. Era lasat pe seama lui insusi. Si iata cat e de rau sa fie omul lasat pe seama lui insusi! Sa nu aiba alt om! Sa nu aiba un prieten! Sa nu aiba pe cineva aproape!

Acest lucru a venit Mantuitorul sa-l corecteze. A venit sa se declare El acel Om de care avea nevoie slabanogul si nu-l gasea, pentru ca sa ne dea noua tuturor un exemplu. Sa fim oameni care ajuta. Sa fim oameni dedicati altora. Sa fim oameni care sa luptam impotriva izolarii in care se afla aproapele, si impotriva singuratatii. Cineva a fost intrebat odata: care este cea mai nenorocita stare in care s-ar afla un om. Raspunsul a fost: singuratatea.

Intr-adevar, multi fac experienta singuratatii, a lipsei de prieteni, a dezinteresului celor din jurul lor, si aceasta face ca multi sa-si piarda sensul existentei, sa-si piarda gustul vietii. Exista in jurul nostru multi factori care promoveaza singuratatea, printre acestia un loc important ocupandu-l indiferenta unuia fata de celalalt. Indiferenta si dezinteresul. Cati nu zic: Nu ma intereseaza-vecinul. Ce treaba am eu cu aproapele meu? Am fost eu pus sa fiu paznicul aproapelui meu, paznicul fratelui meu? Aduceti-va aminte, cei care mai cititi in Sfanta Scriptura, ca acesta a fost raspunsul dat de Cain in fata lui Dumnezeu, dupa ce il omorase pe fratele sau Abel: „Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?” (Facere 4, 9).

Un raspuns tipic pacatos, pentru ca fiecare din noi e pus, de fapt, sa fie pazitor al fratelui sau, sa se intereseze de fratele sau. „Aceasta va poruncesc, ca sa va iubiti unii pe altii” (Ioan 15, 17), si: „Dragoste mai mare decat aceea, ca cineva sa-si puna sufletul sau pentru prietenii sai, nimeni nu are” (Ioan 15, 13). Asa spune Mantuitorul cu orice prilej, pentru ca numai iubirea creeaza punti intre oameni. Numai iubirea te face sa te gandesti si la altul, nu numai la tine. Numai ea te indeamna sa-ti reversi interesul si catre celalalt.

Evanghelia aceasta este o Evanghelie a comuniunii. Ne invata sa purtam grija unii fata de altii, sa traim ca fratii, sa nu lasam pe nimeni in izolare, in singuratate, sa nu lasam pe nimeni asa cum a fost lasat acel slabanog care, timp de 38 de ani, n-a gasit un om care sa-l ajute.

Se plang unii ca nu sunt iubiti. Dar oare s-au gandit sa iubeasca si ei? Iubirea se intoarce spre cel ce iubeste. Ea il bucura intai pe acela, desi ea se intoarce apoi si dinspre cel iubit. „Cel ce-si iubeste fratii, spune Sfantul Ciprian, e onorat la randul sau cu pretul iubirii” (Despre gelozie si invidie, 16).

Pilat a rostit, aratandu-L pe Iisus iudeilor in momentul Patimilor, acel enigmatic: „Iata Omul!” (Ioan 19, 5). Nici nu stia Pilat ce spune. Sau poate stia. In socoteala lui de roman cinic, va fi inchis in aceasta formula scurta o intreaga filosofie. Iata cat valoreaza omul in fata voastra. Il condamnati pe nedrept, dintr-o ambitie pe care eu n-o inteleg, dar trebuie sa va fac pe voie, ca sa va astampar! „Iata Omul!” – omul pe care il reclamati ca a vrut sa se faca rege. Are el acum infatisarea unui rege? „Iata-l pe imparatul vostru”, a mai zis Pilat, aruncandu-le o batjocura. Asemenea imparat meritati. Desfigurat. Batut. Desfiintat ca om! „Sa-l rastignesc pe imparatul vostru?” – „Nu avem alt imparat decat numai pe Cezarul de la Roma”, au raspuns, „si daca nu-L rastignesti, nu esti prieten al Cezarului”.

Perfidia era prea mare, ajunsa pana la josnicie, numai ca sa-si ajunga scopul, pentru ca ei insisi nu erau prieteni ai Cezarului. Il urau. Dar acum il foloseau ca sa-l sileasca pe Pilat sa-L rastigneasca pe Iisus. Pilat nu era omul care sa-si puna in primejdie postul de procurator, in urma unor reclamatii ale localnicilor care, cine stie cum ar fi fost interpretate la Roma. Asa au vrut, asa le-a facut. Li L-a dat sa fie rastignit. Si au rastignit „Omul!” Evident, cu complicitatea lui Pilat, si complicitatea lui e cu atat mai grava, cu cat il stia si il declara nevinovat.

Fara sa stie exact ce face, Pilat dadea de fapt definitia omului adevarat, a omului pentru altii, a Omului Iisus Hristos care se nascuse ca sa slujeasca, nu ca sa fie slujit, sa se jertfeasca pentru altii, nu sa lase pe altii sa se jertfeasca pentru El.

„Iata Omul!” Iata omul de omenie, iata omul model, ar fi trebuit sa gandeasca Pilat, dar el a gandit cu totul altceva! Iata Omul pe care-L astepta slabanogul de 38 de ani! Iata Omul pe care-l asteptam si noi. Pentru ca avem si noi slabanogelile noastre de 38, sau de mai putini, sau de mai multi ani, care asteapta pe cineva sa ni le vindece.
Am sfintit astazi, la chemarea dumneavoastra, aceasta biserica. Am putea spune acum: Iata Biserica! Iata Biserica aceasta intemeiata de Iisus Hristos. Ea este chemata sa raspunda la nevoile tuturor celor chinuiti de singuratate, ale tuturor celor in nevoi. „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi” (Matei 11, 28), voi da.raspuns nevoilor si intrebarilor voastre. Veniti la Mine! Veniti aici, la biserica. Biserica este trupul lui Hristos (Efeseni 1, 23), iar El este Capul ei (Ef. 1, 22). Este locul, este mana care rie poate ajuta, care ne poate arunca in scaldatoarea salvatoare, in scaldatoarea vindecatoare nu numai de bolile trupesti, ci si de bolile sufletesti.
Omul de care aveti nevoie si pe care il puteti gasi acum este preotul care slujeste in aceasta biserica pentru dumneavoastra si care nu are alta menire decat sa fie omul care ajuta pe altii, omul care se roaga pentru altii, omul care se sacrifica pentru altii, omul care sta la dispozitia tuturor.

Preotul, spune Sf. Grigore de Nazianz, e acela care are grija de tot sufletul, „si daca e in primejdie de a se pierde, sa-i arate calea, iar daca s-a stricat, sa-l aduca din nou la starea dintai” (Despre preotie).

Aceasta sa invatam din Sfanta Evanghelie de astazi, preoti si credinciosi, si, ori de cate ori vom auzi clopotul si vom vedea biserica, sa stim ca aceasta este lacul Vitezda, si aici este omul care, in numele lui Hristos, e menit sa slujeasca, sa ajute, sa vindece singuratatea, sa vindece izolarea, omul menit ca in numele lui Iisus Hristos cel inviat sa va invete la randul sau cum sa fiti toti oameni pentru altii, ca sa nu mai fie pe lume slabanogi care sa se planga ca „nu au om!” Sa nu mai fie om suferind lasat pe seama lui insusi!

IPS Antonie Plamadeala

Predica rostita cu prilejul sfintirii-bisericii din Sacele-Brasov, la 13 mai 1985.

(crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

La Facultatea de Teologie din Bucureşti va fi deschisă publicului larg Expoziţia „Închinare Sfintei Cruci”

expo

În Sala Byzantion de la demisolul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București va avea loc joi, 16 mai 2019, prezentarea expoziției „Închinare Sfintei Cruci”. 

Expoziția cuprinde lucrări realizate de artiști consacrați și studenți și a fost organizată prin colaborarea profesorilor, stu­denților de la specializarea Artă Sacră, sub îndrumarea prof. dr. Mihaela Palade.

Invitat de onoare la vernisajul expoziţiei va fi Doina Işfănoni, cercetător etnolog, istoric şi teoretician de artă.

După prezentarea expoziţiei va avea loc o masă rotundă sub genericul „Sfânta Cruce în motivele populare româneşti”.

Expoziția poate fi vizitată în Sala Byzantion a Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București până în 15 iunie.

(basilica.ro)

mai mult
Creștinătate

DESPRE RUGACIUNE – Arhimandrit SOFRONIE SAHAROV

rugaciune

Dragii mei,

Va semnalez aparitia unei carti de exceptie pentru cei ce practica Ortodoxia in modul ei cel mai lucrator si anume in RUGACIUNE.

Este vorba despre cartea din titlu in traducerea Parintelui RAFAIL NOICA – ucenicul Pr. Sofronie.

De ce spun ca este de exceptie? Pentru ca este un text al unui TITAN al rugaciunii inimii. Al celui care s-a invrednicit sa vada LUMINA NECREATA. Traducerea este facuta de ucenicul sau, la randul sau un isihast. Se vede DE DEPARTE ca este traducrea unui practicant

Va fi foarte de folos celor ce practica rugaciunea de noaptea dar si celor ce vor sa stie cum sa se roage corect. N-as fi semnalat cartea daca nu vedeam ca cei ce practica asta sunt mult mai multi decat am crezut si decat oricine isi imagineaza.

Celor ce practicati si stati ascunsi (si bine faceti) va spun ca este o carte de mare folos.

Iata un citat:
„Când Evangheliile și Epistolele vor deveni realitatea noastră de zi cu zi, atunci vom începe a vedea limpede cât de copilăroase fuseseră înainte închipuirile noastre legate de Dumnezeu și de viața într`Însul. Tainică este Înțelepciunea pe care ne-o dă Descoperirea: ea de departe depășeșete închipuirea omenească. „… Ochi nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s`au suit, câte au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe Dânsul”. Până și cea mai mică atingere a Duhului Dumnezeiesc se arată a fi o slavă care nesfârșit întrece cuprinsul unei vieți fără Dumnezeu.”

Sa dea Domnul spor!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

„DUMNEZEI SUNTETI SI TOTI FII CELUI PREAINALT” Psalm 81:6

Athos7

Ce bucurie mai mare ca asta poate exista? Fratilor REALIZATI ce inseamna ca o sa fim dumnezei (cu d mic)? Ingerii vor fi slujitorii nostri. Astea nu-s povesti! Iata:

„Celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” Ioan 1 ; 12
„Prin care EI ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi.” 2 Petru1, 4
TOTUL GRATIS! Doar prin Harul Lui Dumnezeu.

Raman perplex cand vad ca dupa aceste promisiuni ale Lui HRISTOS – DUNMEZEU mai sunt multi care se uita in gura unor neica nimeni – asa zis yoghini, radiestezisti, numerologi, astrologi si alti asemenea ologi duhovniceste. S-au jertfit ei pentru noi? Ne dorim sa migreze sufletul nostru in animale? Stiti ce gandeam cand am facut poza? Iata:

„CUM SA FII SA FI SA-TI DORESTI ASA CEVA (cele necrestine) CAND POTI AVEA CELE PROMISE DE HRISTOS?”

CE VREM MAI MULT decat sa fim PARTASI AI FIRII DUMEZEIESTI?? Ce vrem mai mult decat Imparatia Cerurilor PE CARE INSUSI DUMNEZEU NE-A PREGATIT-O ?? CE NE MAI TREBUIE??

Nu trebuie decat sa vrem sa ne indumnezeim cu ajutorul Lui Hristos. Nu merita sa ne lasam de cele lumesti cativa ani, cat traim pe pamant, pentru o asemenea RASPLATA VESNICA?

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Siria: 5 copii creștini și profesoara lor de religie au fost uciși într-un atac terorist

Siria2

Șase persoane au fost ucise și alte opt au fost rănite duminică într-un atac terorist la mănăstirea Sfinții Petru și Pavel – Al-Suqaylabiyah din nord-vestul Siriei. Conform Associated Press, victimele sunt cinci copii în vârstă de la 6 la 10 ani și profesoara de la școala duminicală pentru copii.

Părintele Maher Haddad a povestit cum copiii ieșiseră să se joace, nimic nu prevestea atacul: „O rachetă a lovit grupul de copii, cinci dintre ei au fost uciși, alții au fost răniți… Doamna profesoară a fost ucisă pe o stradă din apropiere de o altă rachetă”.

Conform Associated Press, atacul a țintit comunitatea de creștini din Idlib. Provincia găzduiește 3 milioane de oameni dar peste 150 000 au fost forțați să fugă din cauza luptelor continue.

Claire Evans, reprezentant al unei fundației ce ajută creștinii din Orientul Mijlociu, a declarat: „Războiul civil sirian este un exemplu trist de ucidere fără discriminare a civililor și de violență fără sens… Creștinii plătesc un cost ridicat, deoarece sunt adesea considerați cetățeni vulnerabili, de clasa a doua. Satele lor au devenit un pion într-o strategie mai mare pentru fracțiunile multiple implicate în războiul civil. Trebuie să păstrăm familiile celor decedați în rugăciunile noastre și să oferim rugăciuni continue pentru siguranța acelor credincioși care se găsesc prinși între părțile războinice ale Siriei”.

Într-o scrisoare, Preafericitul Părinte Arhiepiscop Ieronim al Greciei a transmis condoleanțe creștinilor sirieni: „Încă o dată, vedem efectele tragice ale urii religioase care orbește mintea umană și îl face pe om disperat, capabil să răspândească moartea și tristețea”

De asemenea Preafericitul Patriarh Neofit al Bulgariei a scris Patriarhului Ioan din Damasc spunând: „Cu durere am aflat despre incidentul tragic de la Biserica Sfinților Petru și Pavel… În zilele acestea când cântăm Domnului nostru Iisus Hristos Cel înviat, care prin moartea Sa a biruit moartea, răul și stăpânitorul acestei lumi, ne rugăm ca Tatăl nostru Ceresc să primească sufletele ce au plecat.”

(avereabisericii.ro)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 5 – Manastirea ruseasca Sf. Pantelimon 6

Sf

SFANTUL SILUAN ATHONITUL 2

O noua poveste a Sf. Siluan intitulata „Convorbiri cu niste copii”. Sunt 100% convins ca acei copii suntem noi. Si noi avem o varsta duhovniceasca. Poti sa ai 50 ani dar duhovniceste 2 si inca sa alergam dupa cele ale firii omenesti. Asa cum zice Sf. Ap. Pavel: 1.Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos.

2.Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi,
3.Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi? 1 Cor 3: 1-3
In poveste Sf. Siluan ne spune cum sa fim duhovnicesti – adica in comuniune cu Hristos.

„Niște copii drăguți alergau prin luncă, culegeau flori, cântau și se bucurau, pentru că în ei sălășluia harul lui Dumnezeu. Dar iată că au văzut un monah și i-au spus:
– Privește! Domnul a împodobit cerul cu stele și pământul cu râuri și grădini; vulturi zboară în înălțimi dea supra norilor și se desfată cu frumusețea naturii, păsările cântă vesele în dumbrăvi și în poieni, dar tu, monahiile, șezi în chilie și nu vezi toată frumusețea lui Dumnezeu. Șezi și plângi. De ce plângi în mica ta chilie când soarele strălucește și luminează toată lumea în frumusețe și pre tutindeni e bucurie pe pământ?

Așa au întrebat niște copii pe un monah, iar el le-a răspuns: –
Copii, voi nu înțelegeți plânsul meu. Sufletul meu plânge pentru voi, că nu-L cunoașteți pe Domnul Care a făcut toată această frumusețe. Sufletul meu îl cunoaște și aș vrea ca și voi să vunoașteți aceasta și de aceea sunt trist și mă rog lui Dumnezeu pentru voi, pentru ca și voi să-L cunoașteți pe Domnul prin Duhul Sfânt.

Ce înseamnă a cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt?
E cu neputință, copii, a-L cunoaște pe Domnul cu mintea. Dar citiți dumnezeieștile Scripturi, în care viază harul care vă va îndulci, și așa veți cunoaște pe Domnul și-i veți fi robi Lui cu bucurie, ziua și noaptea. Când însă îl cunoașteți pe Domnul, atunci vă părăsește dorința de a vă mai uita la această lume, iar sufletul se va strădui să vadă slava Domnului în ceruri.

Dar nouă ne plac florile și să hoinărim și să ne veselim.
Vă place să hoinăriți prin poieni și să culegeți flori, vă place să cântați și să ascultați cântecele păsărilor, dar în cer sunt lucruri mai frumoase decât toate acestea: e raiul, unde viază Domnul împreună cu îngerii și cu sfinții. Și acolo este veselie și se cântă cântări, dar mai frumoase, și când sufletul ascultă aceste cântări nu le mai poate uita niciodată și nu-i mai atrag cântecele pământești.

Dar nouă ne place să cântăm.
Cântați, copii, Domnului prin Duhul Sfânt; cântați în smerenie și iubire.
Dar tu de ce plângi? Nu înțelegem.
Plâng pentru voi, copilași. Mă uit la voi, mi-e milă de voi și rog pe Domnul să vă păzească ca să cunoașteți pe Făcătorul și Domnul vostru. Mă uit la voi și voi semănați cu Copilul Hristos, și vreau ca voi să nu pierdeți harul lui Dumnezeu și să nu vă asemănați, când vă mâniați, vrăjmașului, pentru gândurile cele rele. Vreau ca voi să fiți totdeauna asemenea Fiului Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Aceasta v-o dorește sufletul meu. Pentru aceasta mă rog. Mi-e milă de toți copiii de pe pământ și de aceea plâng pentru toți copiii nevinovați și orfani. Plâng, copii, pentru lume și jelesc pentru tot norodul lui Dumnezeu.
Doamne, trimite mila Ta peste copiii pământului pe care îi iubești și dă-le să Te cunoască prin Duhul Sfânt și să învețe să Te slăvească.. Cu lacrimi Te rog, ascultă rugăciunea mea și dă tuturor să cunoască slava Ta prin Duhul Sfânt.
– Copii, iubiți-L pe Dumnezeu, cum îl iubesc îngerii.
– Noi nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu cum putem să-L iubim?
Copilașii mei iubiți, credeți totdeauna despre Dumnezeu că vă iubește și vă dă viață pentru ca să viețuiți veșnic împreună cu El și să vă îndulciți [desfătați] de iubirea Lui.
Cum putem ști noi că Dumnezeu ne iubește?
După roade, copilași, se cunosc iubirile: când suntem în iubirea lui Dumnezeu, am biruit păcatul, și în suflet e odihnă și veselie și vrem să ne aducem aminte de Dumnezeu în toată vremea, vrem să ne rugăm și în suflet sunt gânduri bune. Cum să știm ce fel de gânduri viază în noi, și care din ele sunt bune și care sunt rele? Ca să deosebiți gândurile bune de cele rele, trebuie să țineți mintea voastră curată în Dumnezeu.
Nu înțelegem, cum putem să ne ținem mintea la Dumnezeu, când nu L-am văzut pe Dumnezeu și nu L-am cunoscut, și ce înseamnă: minte curată?

Copilași, voi să vă gândiți că Dumnezeu vă vede, chiar dacă voi nu-L vedeți. Așa veți umbla totdeauna înaintea feței Domnului. Chiar dacă aceasta e o iubire mică, dar dacă păziți cuvântul meu, ea vă va duce la o mai mare iubire, și atunci, prin Duhul Sfânt, veți cunoaște toți ceea ce vă spun și în ceasul acesta nu înțelegeți.”

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 6

Athos

DRAGOSTEA CEA DINTAI

Dragii mei,

Eram la Karyes in Biserica Sf. Andrei. Ma uitam la Biserica goala si ma gandeam la monentul cand am venit la credinta. Ce s-a intamplat din 1991 si pana acum.

Cate caderi si cate urcusuri duhovnicesti! Ce viata a fost. M-a apucat o nostalgie puterinca atunci cand m-am gandit cum era dragostea cea dintai fata de Biserica.

Ce avant aveam in inima si ce energie. Cata propovaduire faceam. Eram cumva trist pentru ca in mintea mea nu mai aveam acel elan.

Apoi deodata mi-a venit o mangaiere in inima. Gandul era „nu mai esti acelasi”, dar era ceva de bine.

M-am gandit ce vrea sa insemne asta si apoi am realizat cat de mult m-a schimbat Duhul Sfant. Intra-adevar NU MAI SUNT ACELASI. Am fost transformat de mii de Sf. Liturghii, zeci de slujbe de Craciu, de Inviere, sute de Spovedanii, sute de Sf. Masluri.

M-am bucurat ENORM cand am realizat cat de schimbat sunt si mai ales ca acesta schimbare nu a fost facuta dupa mintea mea ci dupa cum a lucrat Duhul in atatia ani.

Va intreb pe toti: mai sunteti aceeasi oameni fata de cum erati cand ati pasit prima data in Biserica? Mai sunteti la fel ca la prima Spovedanie? Daca raspunsul este NU va aflti pe calea cea buna. VA LUCREAZA DUHUL SFANT CUM VREA EL si nu dupa mintea nostra.

Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru toate si Il rog sa ma ierte pentru neputinta sufletului meu ! Puteam mai mult dar m-am lasat in mandrie, akedie si multe altele. Sa nu faceti ca mine! Incercati sa fiti TOT ce vrea Duhul Sfant sa fiti!

(Cătălin Rusu)

 

mai mult
Creștinătate

Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped va fi adus în România

Brau

STIRE IMPORTANTA !!! BRAUL MAICII DOMNULUI VINE IN ROMANIA

Dragii mei,

Am primit nenumarate mesaje, mai ales de la surorile ortodoxe, care exprimau regretul ca nu pot ajunge la Sf. Munte ca sa se inchine la diverse odoare de mare pret care sunt pastrate acolo.

Iata ca vine o veste minunata.

Poate ca cel mai de pret odor o sa vina in Romania.Este vorba despre racla din Sf. Munte care pana in 2011 nu mai iesise de 200 de ani din Vatopedu. NU ESTE VORBA DE FRAGMENTUL DE LA MANASTIREA KATO XENIA CARE A MAI FOST IN ROMANIA.

Simpla atingere a acestui odor poate face minuni pentru cel ce se roaga cu credinta.

N-am idee cum s-a reusit acesta MINUNE, dar va spun ca atunci cand Braul a fost dus in Rusia, s-a facut dupa interventia PERSONALA a lui Vladimir Putin. In Rusia s-au inchinat milioane de pelerini la racla si a fost nevoie de prelungirea programului de vizitare datorita cozilor interminabile.

Mai jos aveti stirea.

 

Racla cu Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos va fi aşezată spre închinare credincioşilor la Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva – Voluntari, în perioada 30 mai – 2 iunie 2019.

Potrivit Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, programul evenimentului este următorul:

Joi, 30 mai 
ora 10:00 – întâmpinarea delegației de la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, de un sobor de preoți din orașul Voluntari, condus de Preacucernicul Protopop Cristian Burcea, Protoieria Ilfov Nord, în calitate de delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel;
ora 18:00 – Slujba Vecerniei și a Acatistului

Vineri, 31 mai
ora 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie oficiate în pridvorul bisericii Parohiei Sfânta Cuvioasă Parascheva – Voluntari, sau în paraclisul parohiei, în funcție de starea vremii;
ora 18:00 – Slujba Vecerniei și a Acatistului;

Sâmbătă, 1 iunie
ora 8:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie oficiate în pridvorul bisericii Parohiei Sfânta Cuvioasă Parascheva – Voluntari sau în paraclisul parohiei, în funcție de starea vremii;
ora 18:00 – Priveghere (Vecernie cu Litie și Utrenie).

Duminică, 2 iunie 
ora 9:00 – Sfânta Liturghie arhierească, oficiată în pridvorul bisericii Parohiei Sfânta Cuvioasă Parascheva;
ora 18:00 – Slujba Vecerniei și a Acatistului;

Mănăstirea Vatoped se află la mijlocul țărmului de nord al peninsulei Athos, pe o colină la capătul de est al golful Strymonic.

Tradiţia îl menţionează ca fondator al Vatopedului pe împăratul Constantin cel Mare (306-337).

(basilica.ro)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 5 – Manastirea ruseasca Sf. Pantelimon 7

SfSiluan

SFANTUL SILUAN ATHONITUL 3

Dragii mei.

Sf. Siluan, monahul de la Sf. Pantelimon, a emis niste „axiome duhovnicesti”. De cate ori le citesc ma ingrozesc cand ma gandesc la starea mea duhovniceasca.Imi dispare orice urma de indreptatire, orice gand ca as fi un crestin bun. O umilinta si o rusine pentru starea mea se instaleaza

Va rog sa folosim aceasta „oglinda duhovniceasca” pe care ne-a daruit-o Sf Siluan si sa ne gandim ce fel de crestini suntem. Asta ca mai apoi sa stim ce avem de facut.

Lupta noastră se duce în fiecare zi și în fiecare ceas.
Dacă faci reproșuri fratelui sau îl judeci sau îl întristezi, ți-ai pierdut pacea.
Dacă ai căzut în slava deșartă sau te înalți deasupra fratelui, ai pierdut harul.
Dacă-ți vine un gând desfrânat și nu-l depărtezi de îndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu și îndrăzneala în rugăciune.
Dacă iubești puterea sau banii, nu vei cunoaște niciodată iubirea lui Dumnezeu.
Dacă-ți împlinești voia proprie, ești biruit de vrăjmașul și urâtul intră în sufletul tău.
Dacă urăști pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu și un duh rău a pus stăpânire pe tine.

Dar dacă faci bine fratelui (neconditionat), atunci vei afla odihna conștiinței.
Dacă-ți tai voia proprie, vei izgoni pe vrăjmași și vei dobândi pace în sufletul tău.
Dacă ierți fratelui tău ocările și iubești pe vrăjmași, atunci dobândești iertarea păcatelor tale și Domnul îți va da să cunoști iubirea Duhului Sfânt.
Iar când te smerești întru totul, atunci afli odihna desăvârșită în Dumnezeu.
Când sufletul e smerit și Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pământ, ci dorește să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu și să iubească pe fratele. Dar dacă sufletul cade în slava deșartă, sărbătoarea lui ia sfârșit, pentru că harul părăsește sufletul, și de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gânduri rele vin și frământă sufletul.

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai

sofian-boghiu

Ne spunea mereu să facem milostenie. Zicea: „Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Iar alteori ne spunea: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.”

Părintele ne cerea mereu să dăm. Asta-i plăcea: să fii milos. Ne zicea: „Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai. Dacă cineva îţi dă un covrig, iar lângă tine şade unul ca tine, un om sărman, un frate de-al tău, rupe din covrig o bucăţică şi dă-i şi lui. Că Dumnezeu e mare şi poate din bucăţica aia să vă sature pe amândoi.”

Ne mai zicea: „Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.”

Parintele Sofian Boghiu

 

Extras din ”Un iconar de suflete” Ed. Basilica, Sfânta Mănăstire Antim, Bucureşti, 2009

(ganduridinierusalim.com)

mai mult
Creștinătate

PAPA CERE BULGARIEI, ŢARĂ MAJORITAR ORTODOXĂ, SĂ PRIMEASCĂ IMIGRANŢI

papa-in-Bulgaria

Duminica, Papa Francisc in prima sa vizita in Bulgaria, a cerut sa fie primiti imigrantii intr-unul din colturile Europei, care a fost neprimitor cu ei, o pozitie care il pune in conflict atat cu guvernul tarii, cat si cu guvernul bisericii dominante.
De la criza imigrantilor din 2015, unul dintre mesajele cele mai emfatice si consecvente ale papei a fost nevoia de a da bun venit refugiatilor, despre care crede ca au fost exploatati de nationalistii europeni.

Dar rareori a pledat intr-o natiune care are atat de putini romano-catolici, acestia reprezinta mai putin de 1% din cei sapte milioane de persoane dintr-o tara care este in cea mai mare parte este ortodoxa, o opozitie atat de puternica fata de punctul sau de vedere (desi Vaticanul este inconjurat de ostilitate generalizata din cauza pozitiei favorabile fata de imigranti permitand dreptul la putere în Italia).

Dupa o scurta intalnire duminica dimineata cu presedintele Rumen Radev in capitala Sofia, Francis a remarcat faptul ca Bulgaria este „familiarizata cu drama emigrarii”.

Tara isi pierde tineretul la cursuri si educatie in oportunitati in strainatate, si are, potrivit Organizatiei Natiunilor Unite, scaderea populatiei cea mai rapida din lume. „Va sugerez cu respect„, a spus Francis, „sa nu inchideti ochii, inimile sau mainile, conform celei mai bune traditii, celor care va bat la usa”.

Bulgaria, cea mai saraca tara din Uniunea Europeana, a vazut doar o fractiune din sutele de mii de imigranti care incearca sa ajunga in Europa de Vest prin Balcani. Cifra a atins punctul maxim la aproximativ 20.000 de solicitanti de azil in 2015, potrivit guvernului. Numerele pot fi mici, dar problema a avut rasunet in Bulgaria, care a construit un gard de-a lungul granitei sale cu Turcia.

Anul trecut, guvernul a refuzat sa se alature Pactului global al ONU privind imigratia, un acord fara caracter obligatoriu, sustinut puternic de catre Papa, care are ca obiectiv reglementarea tratamentului migrantilor din intreaga lume.

In 2016, grupurile de vanatori de refugiati vigilenti au inceput să patruleze frontiera pentru a preveni un aflux de solicitanti de azil. Duminica, Papa a vorbit despre reconcilierea dintre Roma si Biserica ortodoxa, a carei schisma dateaza de aproape 1000 de ani, dar nu era nici o indoiala ca exista o ruptura intre ei. In 2015, la inceputul crizei refugiatilor, Biserica Ortodoxa Bulgara a emis o declaratie, semnata de liderul sau, Patriarhul Neophyte, in care descrie imigratia ca o „invazie” si indeamna guvernul sa nu permita mai multi refugiati in tara.

Biserica a avut compasiune pentru imigranti, a spus el, dar au ridicat perspectiva „disparitiei noastre ca stat”. Duminica, intr-o piata din centrul orasului Sofia, unde papa a celebrat Liturghia, Miloslava Nikolova si-a sustinut mesajul de compasiune, dar a fost mai precauta cu privire la obligatiile Bulgariei: „In cele din urma, Bulgaria este o tara mica si avem nevoie de siguranta”, a spus ea, tinand in brate copilul ei de 5 luni. „Inteleg ca trebuie sa-i sprijinim pe cei care fug de razboi si de conflicte, dar unii dintre oamenii care vin in Europa sunt imigranti economici”. Emanuel Nikolov, un bulgar crestin ortodox de 34 de ani care a venit la Liturghie din curiozitate, s-a opus ferm chemarii lui Francis de a sprijini refugiatii. „Impreuna cu imigrantii, exista teroristi si islamisti care intra in tara noastra”, a spus el. „Ei ameninta securitatea nationala”. „Atat politicienii cat si Papa stiu exact de ce vin aceati oameni in Europa, dar discursurile lor sunt doar cuvinte goale”, a spus domnul Nikolov.

Papa este asteptat luni sa viziteze o tabara de refugiati la periferia orasului Sofia, care gazduieste aproximativ 65 de solicitanti de azil, majoritatea din Irak si Siria, departe de numerul mare din timpul crizei migrantilor. Apoi se va indrepta spre Macedonia de Nord, locul de nastere al Maicii Tereza si o alta natiune predominant ortodoxa cu putini catolici. Francisc este al doilea Papa care viziteaza Bulgaria; Papa Ioan Paul al II-lea a facut o vizita in 2002.

Vizita sa in tarile balcanice reprezinta un punct de sprijin al sau pentru lumea musulmana, care a ocupat cea mai mare parte a programului sau de calatorie pana in prezent, in acest an, inclusiv calatoriile in Emiratele Arabe Unite si Maroc. Francis a avut o primire oarecum rece din partea ierarhiei ortodoxe bulgare, care a ordonat preotilor sa se abtina de la inchinareain fata Papei, aratand clar ca invitatia lui a venit de la guvernul bulgar, nu de la biserica. Sfantul Sinod al bisericii bulgare a emis o declaratie inainte de vizita pentru a sublinia ca „orice forma de slujba liturgica sau de rugaciune impartita, precum si purtarea hainelor liturgice, este inacceptabila pentru noi deoarece canoanele sfinte nu permit acest lucru”.

Francisc s-a rugat singur in catedrala Sf. Alexandru Nevsky din Sofia duminica. S-a asezat pe un fotoliu de catifea rosie, cu margini de aur, adesea acoperindu-si fata cu mainile in fața unei imagini a Sf. Cyril si Methodius. El s-a intalnit cu patriarhul Neophyte langa catedrala si a vorbit in privat cu el timp de aproximativ o jumatate de ora. O multime l-a intampinat pe Francisc, cantand numele sau si „traiasca Papa” in timp ce mergea la catedrala.

Dupa intalnire, el a tinut un discurs in fata a cateva mii de persoane despre fraternitatea dintre biserici, mentionand ca Bulgaria, „chiar daca este o tara ortodoxa, este o rascruce de drum in care diferite expresii religioase se intalnesc si dialogheaza”.  El a adaugat: „Am avut bucuria de a saluta si de a-l imbratisa pe fratele meu, Sfintia Sa Patriarhul Neophyte.”

In lagarul de refugiati din Sofia, Zahra, o tanara de 17 ani din Afganistan, a reamintit saptamana trecuta conditiile de aglomeratie intr-o alta tabara, cand familia ei a sosit pentru prima data in Bulgaria. „Tabara era atat deplina cu oameni ca trebuia sa impartim o camera foarte mica cu o alta familie”, a spus ea vorbind fluent bulgara. Marea majoritate a imigrantilor au continuat sa meraga in tarile din Europa de Vest, care nu au adoptat o linie ferma impotriva imigrantilor si ofera mai multe oportunitati economice. Saptamana trecuta, Lauin Sadek, un kurd irakian de 23 de ani, s-a intors de la locul de munca dupa ce a facut un traseu printr-un pasaj subteran marcat cu swastici si un scris albastru care spunea „Refugiatii afara”, si trecut prin locul in care au fost batuti trei refugiati din Eritreea anul trecut. El a spus ca se teme de deportare si spera sa-i spuna lui Francis despre provocarile cu care se confrunta solicitantii de azil ca el. „As dori sa-i dau o nota cu povestea mea personala”, a spus el.

Acum doi ani, un preot italian catolic in Bulgaria, Paolo Cortesi, a simtit la prima mana sentimentele anti-imigranti, dupa ce a sosit la parohia din Belene, un oras de pe malul Dunarii, a luat o familie siriana careia i s-a acordat statutul de refugiati si doreau sa ramana. Pe fondul opozitiei locale, refugiatii au fost fortati sa plece, iar preotul, care primea amenintari cu moartea, a fost chemat inapoi in Italia timp de sase luni ca masura de prevedere. S-a intors in Bulgaria in 2017. „Sunt gata sa ajut o alta familie si sper ca nu voi fi singurul”, a spus el intr-un interviu. „Migratia nu ar trebui tratata ca o amenintare. Oamenii migreaza de pe un continent pe alt continent de la inceputul omenirii.” Bisericile ortodoxe si romane s-au despartit in mod oficial in 1054 din cauza dsiputelor teologice si politice.

In ciuda imbunatatirilor semnificative in relatii dupa Conciliul Vatican II din anii 1960, care au recunoscut valabilitatea sacramentelor rasaritene, nu a avut loc o reconciliere deplina. Papa Ioan al XXIII-lea, care a anuntat al doilea Conciliu al Vaticanului in 1959, a avut o experienta profunda in Bulgaria, slujind ca delegat apostolic acolo timp de un deceniu, cand a fost cunoscut ca Arhiepiscopul Angelo Giuseppe Roncalli. In Bulgaria, el este adesea numit „papa bulgar”.

Francis i-a adus un omagiu duminica lui Ioan al XXIII-lea, spunand ca pontiful, care a fost canonizat in 2014, „a lucrat neobosit pentru a promova cooperarea frateasca intre toti crestinii” si pentru a sprijini „dezvoltarea relatiilor ecumenice”. Francis a reamintit ca Ioan al XXIII-lea a spus odata ca „oriunde ar sta, casa lui ar fi intotdeauna deschisa tuturor, atat catolica, cat si ortodoxa, care ar veni ca frate sau sora din Bulgaria”.

Sursa: https://www.nytimes.com/2019/05/05/world/europe/pope-francis-bulgaria.html

Traducere de Karen Smith Dot Blog

mai mult
CreștinătatePromovate

Femeile Mironosite

mironosite

Duminica Femeilor Mironosite este a treia duminica dupa Pasti.

Cine sunt femeile mironosite?

Femeile mironosite sunt cele care L-au insotit deseori pe Hristos in activitatea Sa si care au participat la evenimentele ultime din viata Mantuitorului: patimirile, rastignirea, moartea si punerea in mormant a Domnului. Tot ele sunt cele care au mers dis de dimineata la mormantul Acestuia, ca sa unga trupul Lui cu miresme, pentru ca nu se implinise randuiala iudaica, din cauza grabei punerii lui Hristos in mormant.

S-a spus ca femeilor mironosite nu le-a scapat acest amanunt. Nu cred ca este important sa punem accent pe specificul feminin, ci pe iconomia dumnezeiasca. E bine sa retinem ca dupa cum femeia (Eva) este prima fiinta umana care l-a vazut pe Adam, tot asa si acum, femeile sunt primele care Il vad pe noul Adam, pe Hristos Cel inviat. Sunt primele martore ale mormantului gol si ale vestirii ingerului: „Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde l-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea”. (Mc. 16, 6-7). Iar Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca in timp ce se indreptau de la mormant spre casa, Hristos Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: „Bucurati-va, nu va temeti!” (Matei 28,9).

In Noul Testament intalnim numele unor femei mironosite: Maica Domnului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, Salomeea, Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria. Mai sunt asimilate cu acestea si Veronica, cea care I-a daruit Mantuitorului, pe drumul spre rastignire, un stergar pentru a-Si sterge fata. Potrivit traditiei, chipul Mantuitorului s-a intiparit pe acest stergar (naframa).

Dar, femei mironosite nu sunt doar cele care au alergat la mormantul Domnului, ci toate cele care vin la biserica cu dragostea si curajul lor.

Intelesul peiorativ de „mironosita”

Aceste femei sunt numite mironosite pentru ca erau purtatoare de mir. Astazi, termenul mironosita are un sens peiorativ. Este posibil ca poporul, prin expresia „a face pe mironosita”, sa critice ipocrizia. Nu devii placut Domnului cand „faci pe mironosita”, ci cand esti asemeni mironositelor. Iar a fi asemanator lor, inseamna a nu fi oprit de nimic in slujirea Domnului. A infrunta chiar si imposibilul: „Cine ne va da la o parte piatra de pe mormant?”.

Dar poate fi si expresia usurintei cu care noi ducem in ironie subiecte care ne depasesc sau ne cer o atitudine sobra.

Femeile mironosite – model de biruinta in incercari

Din Scriptura aflam ca peste mormantul Domnului a fost pusa o piatra pe care ele nu o putea pravali. Desi stiau ca nu pot da la o parte piatra, nu se opresc din drum. Din aceasta fapta a lor retinem, ca ori de cate ori avem in fata imposibilul, el poate deveni posibil prin lucrarea lui Dumnezeu. Important este ca noi sa ramanem statornici in credinta. Asa cum un inger a coborat si a rasturnat piatra de pe usa mormantului, la fel se poate intampla cu fiecare dintre noi – ingerul sa se pogoare si sa ne ajute sa iesim biruitori in implinirea voii lui Dumnezeu.

Trebuie sa retinem ca ingerul este prezent pentru a le descoperi femeilor mironosite ca mormantul este gol, nu sa faca posibila Invierea Domnului. Mantuitorul inviase fara a strica pecetile mormantului, dupa cum S-a nascut din Fecioara Maria fara a-i pierde fecioria.

Prin duminica inchinata femeilor mironosite, Biserica ne cheama sa vestim Invierea lui Hristos si sa graim lumii ca exista viata dupa moarte.

Adrian Cocosila (crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 5 – Manastirea ruseasca Sf. Pantelimon 3

Athos5

Dragii mei,

In poza este afisata trapeza manastirii Sf.Pantelimon. Se vede ca este URIASA. In acelasi timp se poate vedea cat de fromoasa si mai ales cat curata este. Va asigur ca nu se simtea nici un miros in ea si nici nu te lipeai de scaune sau mese. Curatenia si ordinea erau la ele acasa. De ce postez asta?

Imaginati-va ca sala este plina de calugari si pelerini! Toti asezati la mese in asteptarea staretului care nu venea odata cu toata lumea. S-a intamplat sa asteptam cca 5 minute. Ce credetii ca se intampla intre timp?
NIMIC ! Toti (95% rusi) erau stana de piatra! Era o liniste INCREDIBILA. Nimeni nu misca si nimeni nici macar nu soptea dupa ce se asezau la mese.

M-am gandit CAT RESPECT PENTRU PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE ! N-am mai avut o asemenea traire la masa NICAIERI. Am inteles in aceasta trapeza ca si mancarea trebuie primita macar cu evlavie daca nu cu sfintenie. Am realizat cu toata fiinta mea cuvintele Mantuitorului
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Matei 6: 25,26

M-am rusinat din tot sufletul meu cand m-am gandit la ce am vazut la trapezele din manastirile noastre. Pana la inceperea rugaciunii majoritatea se manifestau ca la restaurant. Nici chiar dupa rugaciune tot nu taceau. Mai aveau cate unii ceva (cred foarte interesant in mintea lor) de vorbit.

Apoi a venit staretul manastirii cu un alai care canta extraordinar cantarea „Cristos a inviat”. In felul acesta masa era privita ca o sarbatoare a comuniunii. S-a rostit rugaciune si s-a mancat in liniste si contemplatie. Toti erau deosebit de atenti la ce se citea in timpul mesei. Nu mi se parea. Ma uitam la reactiile pe care le aveau. N-am mai vazut atata seriozitate si deci traire nicaieri.

Sa ne ajute Domnul sa intelegem ca toata viata noastra, chiar si cele mai „banale” lucruri, sunt un dar al milei Sale! Am putea sa murim in orice clipa si sa nu traim acele lucruri „banale”.

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 5 – Sf. Pantelimon

SfPantelimon

Ultimele 2 zile le-am petrecut la manastirea Sf. Pantelimon. O manastire incredibil de frumoasa si de mare insemnatate pentru teologia contemporana. Rusesca.

Va indemn pe toti cei care veti merge la Athos sa petreceti cel putin o noapte la aceasta manastire. Totul este nou. Manastirea este extrem de dotata cu toate cele necesare. Se pare ca multe se datoreaza actualului presedinte rus – Vladimir Putin. Se zice ca in ultimii cca 10 ani s-au bagat aici sute de milioane de euro in renovare din partea statului rus si a diversilor oligarhi din Rusia.

Manastirea este condusa in stil rusesc – cu mana de fier, lucru ce este valabil si pentru pelerini. Fotografiatul este strict interzis. Daca indraznesti ti se distruge telefonul in fata. Nu se joaca nimeni. Eu nu am indraznit.
M-a impresionat mult atitudinea rusilor fata de credinta.

Monahii de la Pantelimon sunt cei mai disciplinati din Sf. Munte. N-am vazut discutii intre ei nicaieri. E uimitor! Fiecare face EXACT ce are de facut. Nimeni nu se baga in vorba cu pelerinii daca nu sunt intrebati.Toti arata IMPECABIL – slabi, ascetici, ca niste lumanari.(Aici poate pacatuiesc, dar cand vad intr-o manastire monahi grasi sunt convins ca ceva nu e in regula acolo). In Biserica sunt stana de piatra. Stau cate 4-5 ore intr-o pozitie fara sa miste.

Mirenii rusi m-au dat gata. I-am vazut la privegherile de noapte. Veneau TOTI si efectiv traiau slujbele. Fata iesiri si intrari, fara sa schimbe vorbe intre ei. ERAU ACOLO si manifestau o PREZENTA trup si suflet in legatura cu Hristos. Am vazut un copil de cca 10-12 ani care a stat toata noaptea fara sa miste langa tatal lui. Nu a fost nevoie ca tatal nici macar sa se uite la el. Cred ca rusii n-au auzit de parenting. Ma gandeam cum se comporta copii la noi si mi s-a facut rusine. Cel mai mult m-a impresionat la ei modul cum se impartaseau. Fara lumanare si cu mainile incrucisate la piept in forma de X (crucea Sf. Andrei). Traiau momentul cu toata fiinta lor. In filmuletul postat o sa-i vedeti la minutul 7:36. Voi posta mai multe despre acesta manastire. Cred ca merita.

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 5 – Manastirea ruseasca Sf. Pantelimon 4

Preoti

Dragii mei,

De manastirea Sf Pantelimon se leaga cele doua personaje din fotografia de mai jos. Asa ca n-as putea sa vorbesc despre aceasta manastire fara sa amintesc macar de cei doi.

Incepand de maine o sa postez cate ceva despre ei.

Va rog sa ma credeti ca viata mea a fost puternic impactata de acesti doi oameni. Trairea mea a fost modelata, din mila Domnului, si de catre acesti doi monahi. Sigur definitorie a fost intalnirea cu Pr Ghelasie, dar credeti-ma ca si cei doi m-au atins cu duhul lor.

Pe langa neinsemnata mea persoana cei doi monahi au impactat intreaga ortodoxie contemporana. Credeti-ma ca nu spun vorbe mari.

Stie cineva cine sunt cei doi?

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 4

Athos4

Amurg la Manastirea Sf. Grigoriu

Eram dupa vecernie si tocmai ne inchinasem la moastele sfintilor din manastire. În biserică se păstrează o parte din Lemnul Sfintei Cruci, iar din multele sfinte moaște: picioarele și o mână ale Sfintei Anastasia Romana, capul Sfintei Fotini Samarineanca, capul Sfântului Dionisie Areopagitul, capul Sfântului Mucenic Chirie pruncul, părticele de la Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan cel Milostiv, Sfântul Siluan Atonitul, Sfântul Grigorie, ctitorul mănăstirii, Sfântul Haralambie, Sfânta Iulita, Sfântul Ioan Gură de Aur.

Pe langa acestea tocmai vizitasem osuarul si cimitirul manastirii. Sunt cam la 10m de locul unde este facuta poza. Am facut poza aici tocmai ca sa incerc sa transmit gandul care imi venise. De la moarte la viata. Eram ca in cer (la inaltime) dar totusi pe pamant. Nu cred ca am simtit mai bine undeva comuniunea intre cei adormiti si noi. Intre Biserica luptatoare si cea Biruitoare.

Cata nevointa si cate lacrimi varsate in acest loc. Dar si ce rasplata ne promite Domnul. Traiam un sentiment de incurajare si parca si zidurile strigau la mine „Indrazniti! Eu am biruit lumea” Ioan 16:33. Capetele din osuar parca spuneau sa-i urmam ca ei au deschis calea. Nu ne vom rataci pentru ca sunt carari batatorite deja. Dar vedeti ce sus sunt? Intelegeti ce drum trebuie sa parcurgem? Cu CRUCEA in spate.

Cu rugaciunile lor si cu ajutorul Lui Dumnezeu sa devenim Cetateni ai imparatiei Cerurilor!

(Cătălin Rusu)

mai mult
1 2 3 4 5 6 22
Page 4 of 22