Neo-Babilon

LE PARISIEN WEEK-END. Pans d’organza, reflets nacrés, résille délicate… Nous nous sommes glissés dans la fourmilière de la maison Dior pour admirer les 65 silhouettes de la prochaine collection haute couture.

JONATHON VAN MAREN

Există o nemulțumire des întâlnită în cercurile pro-viață: de ce este atât de greu ca bisericile să se implice în cauzele sociale? Știm deja că și creștinii fac avorturi, lucru care ne afectează în mod direct. Știm că majoritatea creștinilor sunt împotriva avortului – așa că nu ar avea cum să fie împotriva mișcării pro-viață. Deci ce anume îi reține pe oameni de la a se implica în asta?

Apatia este un motiv. Lipsa informării este un altul. Dar pe departe, adevăratul motiv este mult mai profund. Ideea e simplă: cei care se duc la Biserică sunt de obicei tradiționaliști și conservatori. Și nu am în vedere acel sens folosit de unii analiști politici ca să descrie anumite poziții politice. Mă refer la acei oameni care muncesc, vor să-și crească copiii și să fie lăsați în pace.

Rugăciunea e scoasă pe dinafară și înlocuită cu teoria Queer și mulți conservatori de vârsta a doua s-au surprins vărsându-și cafeaua și oftând în timp ce își citeau ziarul: ”Cum de s-au schimbat lucrurile așa de repede?”

”Ai întâlnit vreodată un părinte a cinci copii care să fie un activist democrat?” a întrebat odată pieziș Dennis Prager. Toată lumea a râs (Partidul Democrat este partidul liberalismului emancipării, pro-avort, pro privilegii LGBT și pro imigrație – n.n.). Poate nu toată lumea știa de ce era atât de amuzant – era doar un gând absurd. Un astfel de părinte, au presupus oamenii, ar avea lucruri mai bune de făcut. Oameni ca bunicii mei care au emigrat din Olanda in Canada pur și simplu fără nici un sfanț în anul 1953, au început sa lucreze din greu pământul și au crescut 11 copii la o fermă pe care singuri au ridicat-o cu sânge, sudoare, trudă și lacrimi. Au fost prea ocupați să își crească copiii și să le dea de mâncare, ca să se mai gândească la țipetele activistelor canadiene sau ale altor asemenea activiști.

Mișcarea pro-viață și pro-familie are în continuare o problemă în a recruta conservatori care să adere la o cultură combativă care să lupte cu aceste boli ale societății care ne infectează societatea. Există ceva străin conservatorului, legat de ”activism”. Într-adevăr însuși termenul de ”activist conservator” pare să aibă ceva contradictoriu în el. Conservatorii și tradiționaliștii nu vor să schimbe lumea. Ei vor să trăiască în ea si să nu fie deranjați.

Chiar cuvântul care stă la baza lui: ”a conserva” este foarte diferit ca temperament de cuvântul ”liberal”, care denotă ”liberalizare” – adică acțiune. De aceea unii credincioși mai suspicioși din fire cred că ”activism” are de fapt la bază ceva liberal. Ambrose Bierce a exemplificat foarte bine aceste două temperamente când a definit conservatorul drept ”politicianul împăcat cu demonii existenți, spre deosebire de liberalul care dorește să îi înlocuiască cu alții”.

Lucru care ne readuce în realitatea noastră neplăcută unde, dintr-o perspectivă culturală, tradiționaliștii și conservatorii au fost bătuți serios în acest război. Pentru că noi, majoritatea, nici măcar nu am intrat în teren. Ne-am crescut familiile, am construit ferme si afaceri și am mers la biserică în timp ce revoluțiile seculare au preluat industria divertismentului, media, spațiul academic și, în cele din urmă sistemul public de educație care acum a devenit laborator pentru ”valorile” seculare. Rugăciunea e scoasă pe dinafară și înlocuită cu teoria Queer și mulți conservatori de vârsta a doua s-au surprins vărsându-și cafeaua și oftând în timp ce își citeau ziarul: ”Cum de s-au schimbat lucrurile așa de repede?”

Nu s-au schimbat, bineînțeles. Revoluția Sexuală se desfășoară deja de mai bine de 60 de ani. Dar acum, pentru prima oară, oamenii încep să se trezească și să realizeze că ceea ce se întâmplă nu e ceva ce noi mai putem ignora, pentru că, foarte curând, asta ni se întamplă și nouă. Deja influențele industriei de divertisment și ale pornografiei se văd la tineri. Din acest motiv publicațiile creștine deplâng ascensiunea ”ateilor sexuali” – oameni care cred în Dumnezeu, dar nu cred că regulile Lui se aplică în viața lor sexuală. Bisericile din America de Nord pierd mulți tineri pentru că sistemul public de educație își pune în practică cu loialitate programul: să sădească scepticism, să slăbească credința copiilor din familiile creștine și apoi să îi trimită la universitate, doar pentru ca facultatea pe care ei o aleg să încheie apoi acest proces. De aceea mulți creștini își pierd credința în timpul facultății.

Nici Guvernul nu ne va lăsa în pace. Așa cum am scris mai înainte legat de războiul din Ontario privitor la educația sexuală, guvernul are nevoie să îi poată re-educa pe copii în spiritul valorilor sistemului secular, și se vor război cu părinții ca să poată face acest lucru. În unele țări din Europa, copiii sunt luați de lângă părinți pentru că o convingere creștină i-ar putea ”răni” și unii oameni de știință sugerează deja că, într-o zi, creștinismul ar putea fi ”tratat”, ca ceva patologic.

Conservatorii vor să fie lăsați în pace să își crească copiii. Din păcate, adevărul este că nu vom fi lăsați să facem asta.

Seculariștii nu au avut niciodată intenția să ne lase să ridicăm propriile noastre enclave în care să trăim în pace – și o directivă legislativă precum Alberta Bill 10, care obligă școlile private și copiii care studiază în regim de homeschooling să își schimbe felul în caree predată sexualitatea este unul dintre cele mai noi exemple.

De aceea zarurile au fost aruncate. Acum, status quo-ul este această ideologie progresistă care s-a infiltrat cu succes și s-a împământenit în fiecare dintre instituțiile importante. Au instaurat un nou status quo , iar nouă tradiționaliștilor nu ne-a mai rămas nimic de pus la ”conservă”. Nu mai putem fi Șambelanul care renunță puțin câte puțin la teritoriul său – suntem puși într-o oala cu apă fierbinte și trebuie să decidem cum să ne confruntăm cu aceste invadări ale spațiului nostru ca să putem avea libertatea de a trăi ca niște creștini într-o societate care ne privește cu din ce în ce mai mult dispreț.

Cum poate fi cineva conservator într-o societate în care nu mai e nimic de păstrat și pentru care să merite să lupți? Este o întrebare iminentă și apăsătoare care ne atrage atenția. Dubla noastră obligație de a lăsa ca moștenire credința creștină copiilor noștri și a opri guvernul, ca să nu se mai bage în asta, era pe vremuri o chestiune ușoară – am putea sa adoptăm stilul ”trăiește și lasă să trăiască”. Asta s-a dovedit însă o strategie nesigură, mai ales că s-a ignorat problema avorturilor care se petreceau chiar în orașele noastre. A lupta pentru viețile celor ne-născuți nu mai este o ”cauză”, ci o poruncă biblică. Iar acum este în propriul nostru interes ca să ne implicăm. Nu trebuie să ne preocupăm doar de copiii altora, ci și de ai noștri. Nu vom mai avea luxul de a ne crește copiii în felul în care au făcut-o părinții și bunicii noștri. Este momentul să mărturisim răspicat Adevărul.

(Traducere după Sovereign Nations;  sursa: reactionarii.home.blog)

(stiripentruviata.ro)

William, alias Thylacine, artiste électro français, s’est invité au château de Versailles avec plusieurs micros pour capter les sonorités du Palais.

Des tintements des lustres aux grincements du parquet, sans oublier le son du grand orgue de la chapelle royale… Thylacine s’est invité au château de Versailles pendant près de deux jours et trois nuits. Avec plusieurs micros, l’artiste français a capté les moindres bruits et sonorités du Palais, à l’heure où les touristes ont quitté les lieux. Le DJ en a tiré un morceau, intitulé «Versailles», disponible sur Youtube depuis jeudi matin.

(leparisien.fr)

One to two percent of the main male population is considered as pedophiles. This means worldwide more than 57 million people.

Therefore, pedophilia is not an irrelevant phenomenon we can ignore. It is unrelated to class status and educational level.

The medical student Mirjam Heine explains how an appropriate approach to the unchangeable sexual orientation pedophilia might look like. She is mainly guided by the works of Prof Dr. Dr. Beier, the head of the institute for sexology and sexual medicine at the University Hospital Berlin and the prevention network “Kein Täter Werden” (meaning “don’t offend”).

Hence, she also believes that no one is responsible for their sexual orientation, for their feelings, but that everyone is responsible for acting upon this sexual orientation. She also inquires how all of us can gain if we distinguish clearly between our feelings and our actions. Since pedophiles can’t change their sexual desires, they must learn to control them to not act upon them.

(Miriam Heine)

Poliția elenă a arestat zilele trecute 35 de cetățeni greci și un albanez, pe insula grecească Lesbos, pentru că au ridicat o Cruce metalică uriașă, în încercarea de împiedica migranții să ajungă pe insulă.

Toți au fost arestați pe baza acuzațiilor de ocupare arbitrară a proprietății publice și de construcție ilegală, informeaza euronews.

Situată în Marea Egee, lângă țărmurile Turciei, insula a devenit una dintre principalele porți către Europa, după izbucnirea crizei migranților în 2015.

Într-un scurt clip video, unul dintre localnicii arestați spune: „Se pare că am deranjat o mulțime de oameni. Acuzațiile pentru care am fost arestați sunt ridicole. Dacă o vor dărâma, noi o vom ridica din nou. Ei trebuie să înțeleagă că aceasta este țara noastră, aceasta este religia noastră și acesta este simbolul nostru”.

Incidentul de pe insula Lesbos vine după ce, anul trecut, o Cruce imensă din beton ridicată la începutul lunii septembrie pe o stâncă, cu fața spre mare, a fost distrusă, acțiune pusă pe seama unor organizații locale care primesc migranții. ONG-ul „Coexistența și comunicarea în Marea Egee” a trimis o scrisoare primarului municipalității, cerând înlăturarea Crucii, care i-ar fi ofensat pe musulmanii ajunși pe insulă.

(Ștefania BRÂNDUȘĂ – activenews.ro)

Ce mardi soir sur C8, les élèves passent à la question Gad Elmaleh, Anne Sinclair et Tony Parker.

Plus de 80 parlementaires ont écrit une lettre pour demander le maintien du journal d’information, diffusé sur France 3 mais menacé de suppression dans sa forme actuelle.

Vă prezint Persian Princess, the Beauty Symbol in 19th Century in Iran.

Adică astea persienele astea …

This woman is Princess Qajar, the beauty symbol in Persia.

13 young men committed suicide because their love rejected by her.

Her full name was Zahra Khanom Tadj es-Saltaneh (1883-1936).

She was the daughter of the King of Persia, Naser al-Din Shah.

She had four children, two daughters and two sons from her husband Amir Hussein Khan; though, they divorced later on.

(Alexandru Petrescu)

Place of ascetism and intense spiritual life. Place of sanctification and salvation. Where people renounce worldly joys to experience heavenly life. Mount Athos is a living source of holiness, a blessed place where the monks struggle to preserve the Orthodox faith and the centuries-old monastic tradition.

With self-sacrifice, personal labor and much prayer, the monks who live on the Garden of Virgin Mary, work for the glory of God. With laborious long hours, they try to earn the necessary for their living and tin order to restore their monasteries and cells. Most of them are centuries old historical buildings that are surrendered to the ravages of time and the adverse and harsh weather conditions which prevail on Mount Athos in winter. Mount Athos Monks just with their manual labor and without any other help try to preserve and renovate them.

Mount Athos Products Exhibition helps and supports the work of the Monks!

At the place where Saint Porphyrios, as well as many other Holy Elders, lived ascetically, Kavoskalivia, a place watered with the tears and prayers of the ascetic elders, most of the cells where the monks live are very old. These are buildings with immeasurable deterioration, lacking elementary infrastructure even for ascetic living.

Recognizing the great needs that have recently arisen, following the fire that broke out on Palm Sunday at the Holy Hut of Saint Charalambos, Mount Athos Eshop stands at the side of Monk Makarios in his effort to repair the huge damages.

Video translation in English:

Bless you!
I am Monk Makarios from the Holy Hut of Kafsokalivia on Mount Athos!
In 2015 according to a decision of the Holy Monastery of Great Lavra on Mount Athos I was settled at the Holy Hut of Saint Charalambos which is on the upper side of the Katholikon.
In the year 2019 a fire broke out on Palm Sunday above the water heater.
The fire burned the ceiling and destroyed the entire roof of the church, which collapsed.
As you can see, behind me is a balcony that has collapsed which leads to the guesthouse and the church.
I am now entering the Cell and we can go to the guesthouse which is exactly the place where the fire broke out, which is this exact spot from the stovepipe hat. The walls are made of stones and wood since the Holy Cell is very old.
While heading towards the church of Saint Charalambos, there is a dome made of wood which also burned to the ground, while you can also notice the burns in the direction that leads to the roof.
We are once again entering the guest house where you can see the material damages, which are also obvious in the corridors and the floors and where caused by the huge fire.
Damages were also caused by the water that was used in order to put out the fire, so as not to burn down the entire Cell!
I want to thank all people who want to help in order to restore the Holy Cell. I also want to thank www.mountathos-eshop.com and Mount Athos Products Exhibition and everyone who has seen the posts on the web, and want to financially help in any way possible in order for me to restore the Holy Hut of Saint Charalambos where I live and make my deaconship.
From the Garden of Virgin Mary I wish for our Great Saint Charalambos to protect you, your family and your friends. I would like to thank you and I hope that you pray for me and for everything I go through all this time that I try to renovate the Holy Cell.
Bless you all!

The fire and the disasters

On Palm Sunday a fire broke out at the temple of the Holy Hut. The fire  broke out when the woods of the wall, made of tatters, burned from the boot that had been bloated. The fire destroyed the entire roof of the church, which collapsed, causing considerable material damage to the Hut’s archway, its corridors and all the floors. Monk Makarios miraculously did not suffer  an injury from the fire . But most of the premises of the historic Hut are now unsuitable for living and can not accept any pilgrims.

Mount Athos Products Exhibition is launching a major effort to restore the historic hut of Saint Charalambos. We address the philanthropic feelings of all believers to assist in this noble work. Any financial aid is vital to restore the Holy Hut in order for monk Makarios to continue his deaconship.

The history of the Holy Hut of Saint Charalambos

The Holy Hut of Saint Charalambos belongs to the Holy Monastery of Megisti Lavra of Mount Athos. It was founded in 1818 when the three elders who lived there began to build the chapel in honor of Saint Charalambos. Elders were engaged in wood carving. They made handcrafted crosses, seals and other wood-carved handiworks to earn their living.

In this historic Hut, from its foundation up until 2010, monks continued to live a simple but peaceful life. The maximum number of them was three, while only one monk lived in the hut for more years. In 2010 elder Charalambos, who had lived there for many years, left the holy hut for health reasons .

The holy hut until 2015 was desolated without any monks. In 2015 monk Makarios came there, coming from Kafsokalyvia. Without much help, monk Makarios himself began to deal with the maintenance of the abandoned buildings of the hut. He renovated the walls and the floors with his own hands. Until recently, when the fire broke out and destroyed what he had built with his own personal effort and his bear hands.

The historic hut of Saint Charalambos, without your own assistance, will not be able to exist!

For more information on how to help with the restoration of the holy hut, you can contact Mount Athos Products Exhibition.

Tel. +30 2310 311212 / Email: editor@mountathos-eshop.com

BANK: PIRAEUS BANK

OWNER: Mount Athos Products Exhibition P.C.

IBAN: GR0201722510005251095350217

BANK ACCOUNT: 5251095350217

BIC: PIRBGRAA 

JUSTIFICATION: FOR THE RENOVATION OF THE HOLY HUT

If you want to be informed about the progress of the restoration works at the holy hut, fill in your email and phone number in the justification frame of your deposit in order for us to contact you!

(mountathos-eshop.com)

Imediat după anul 1990, populația României a început să scadă constant: la început, mai domol, mai apoi, din ce în ce mai abrupt. Mascat de extinderea migrației în căutarea unei vieți mai bune, acest fenomen nu îngrijorează încă pe nimeni. Specialiștii care privesc și dincolo de vârful nasului, așadar, în perspectiva viitoarelor câteva decenii, atrag atenția că, nu peste prea mult timp, diminuarea constantă a populației va modifica chiar și geografia demografică a țării noastre.

Preocupată, parcă, mai curând de propria supraviețuire, „barza“ vine din ce în ce mai rar pe la casele românilor. Și tot ea a început să infirme povestea cu „aspirina săracului“: în viitorul apropiat, scăderea natalității va afecta, preponderent, zonele cele mai defavorizate ale țării noastre.

Dezvoltare echilibrată și haos generalizat?

Conform raportului World Population Prospects: The 2017 Revision, întocmit în cursul acestui an de către Divizia pentru Populaţie din Departamentul pentru Afaceri Economice şi Sociale al ONU,  pe Pâmânt trăiesc, astăzi, circa 7,6 miliarde de oameni. Același raport afirmă că în anul 2050 populația lumii va fi de circa 9,8 miliarde, iar în anul 2100 va fi vorba despre 11,2 miliarde. Termenul pare a fi îndepărtat, dar pentru factorii de decizie politică și economică este foarte important: cunoașterea și urmărirea cu maximă atenție a acestor cifre ar putea face diferența între o dezvoltare echilibrată și un haos generalizat, care ne va aduce pe buza prăpastiei.

Astăzi, cea mai populată țară din lume este China, cu 1,4 miliarde de locuitori, urmată de India, cu 1,3 miliarde. Specialiștii estimează că în 2024 cele două țări vor fi la egalitate, cu 1,44 miliarde. După aceea, India va înregistra un avans, iar în anul 2050 va ocupa primul loc din lume, cu 1,66 miliarde de locuitori. În schimb, China va înregistra un recul, coborând la doar 1,36 miliarde de locuitori. Experții mai estimează că în 2050 jumătate din creşterea populaţiei mondiale va fi asigurată de nouă ţări: India, Nigeria, Republica Democratică Congo, Pakistan, Etiopia, Tanzania, SUA, Uganda şi Indonezia. Spre exemplu, Nigeria va avea atunci 460 milioane de locuitori (astăzi are 190 de milioane).

Situația se prezintă însă cu totul altfel în Europa. Aici, Raportul ONU susține că, drept urmare a menţinerii unei rate de fertilitate sub nivelul de înlocuire (ceea ce înseamnă circa 2,1 născuţi vii la o femeie), se va înregistra o scădere a populaţiei. Cea mai afectată zonă va fi Europa de Est, unde populația va scădea cu peste 15%. Alături de Bulgaria, Croaţia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Serbia și Ucraina, România se va afla și ea în aceeași situație.

Îmbătrânire galopantă

Aparent pozitivă, creşterea populaţiei la nivel mondial este însoţită de un fenomen deosebit de îngrijorător: schimbarea structurii pe vârste a populaţiei. Mai corect spus, îmbătrânirea umanității. Specialiștii afirmă că până în anul 2050, la nivel mondial, numărul persoanelor vârstnice, de peste 60 de ani, se va dubla. Dacă în 2017 populația în vârstă numără circa 2,1 miliarde, în 2050 bătrânii vor ajunge la circa 3,1 miliarde. În prezent, cea mai bătrână este Europa, unde cei trecuți de 60 de ani depășesc 25%. În schimb, în Africa se înregistrează cel mai mic procentaj de vârstnici: circa 5% din întreaga populație a continentului. Din punctul de vedere al ponderii populației tinere, viitorul nu sună prea bine. Spre anul 2050, populația vârstnică va crește cam peste tot. În Europa, 35% din populație vor avea peste 60 de ani. În America de Nord bătrânii vor fi 28%, iar  în în America Latină şi Caraibe vor fi circa un sfert din toată populația. Până atunci va îmbătrâni chiar și Africa, unde populația de peste 60 de ani se va dubla, ajungând să reprezinte circa 10%. Iar dacă vorbim despre populația cu adevărat vârstnică, adică 80 de ani și peste, aceasta se va tripla, ajungând, de la 137 milioane de locuitori în 2017, la 425 milioane în 2050. Specialișii afirmă că, acolo unde se manifestă, îmbătrânirea populației are două mari cauze. Una este legată de progresele medicinei şi de creșterea calității vieții, ambele ducând la scăderea mortalității în rândul vârstnicilor. Cealaltă cauză, deosebit de greu de îndreptat într-un viitor apropiat, este, desigur, scăderea natalității. Iar asta este deosebit de important: scăderea natalității înseamnă din ce în ce mai puțini copii, inclusiv nou-născuți, ceea ce în viitor se traduce prin tot mai puțini adulți care să preia locul și rolul actualei generații. Pentru România, această scădere va fi cu adevărat dramatică. Conform proiecțiilor privind evoluția demografică, realizate de specialiștii Diviziei pentru Populaţie din Departamentul pentru Afaceri Economice şi Sociale al ONU, în anul 2050 România va mai avea 16,4 milioane de locuitori, iar după încă cinci decenii, în anul 2100, între granițele țării noastre se vor mai regăsi doar 12,1 milioane de locuitori.

Europa bătrânilor

În viitoarele câteva decenii Europa își va merita, cu adevărat, numele de „bătrânul continent“, cum i se spune uneori. Dacă în anul 2015 populaţia de peste 65 de ani constituia circa 18,9%, se estimează că în 2080 aceasta va reprezenta 29,1%, respectiv 151,1 milioane de persoane. În schimb, populația activă, cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, va scădea de la 65,5% în 2015 la 55,6% în 2080, ceea ce va însemna că populația activă, cu putere de muncă, a Europei va scădea cu aproximativ 44,4 milioane de persoane. În acest context, se mai estimează că numărul persoanelor longevive de 80 de ani şi peste va creşte de la 26,8 milioane de persoane în anul 2015 la 66,1 milioane de persoane în anul 2080. Aparent, aici avem de-a face doar cu o simplă înșiruire de cifre. O înșiruire în spatele căreia se ascunde însă o realitate dramatică: dacă acum raportul dintre persoanele apte de muncă și cele în vârstă este de 2 la 1, în viitoarele câteva decenii acest raport va scădea de la 1 la 1,3. Mai simplu spus, din ce în ce mai puține persoane active, apte de muncă, vor trebui să asigure pensiile unui număr din ce în ce mai mare de vârstnici. Exact acesta este motivul pentru care la noi se vorbește, încă de pe acum și din ce în ce mai insistent, despre o viitoare prăbușire a întregului sistem de asigurări sociale.

Puțini și săraci

Atunci când iau în calcul evoluția populației, statisticienii au în vedere ceea ce ei numesc „populația rezidentă“. Este vorba despre o noțiune deosebit de largă, care include „totalitatea persoanelor cu cetăţenie română, străină şi fără cetăţenie, care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul României. Reşedinţa obişnuită reprezintă locul în care o persoană îşi petrece în mod obişnuit perioada zilnică de odihnă, fără a ţine seama de absenţele temporare pentru recreere, vacanţe, vizite la prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaje religioase. Se consideră că îşi au reşedinţa obişnuită într-o zonă geografică specifică doar persoanele care au locuit la reşedinţa obişnuită o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni înainte de momentul de referinţă. Reşedinţa obişnuită poate să fie aceeaşi cu domiciliul sau poate să difere, în cazul persoanelor care aleg să-şi stabilească reşedinţa obişnuită în altă localitate decât cea de domiciliu din ţară sau străinătate“. Înregistrată în ultimii câțiva ani, scăderea natalității s-a reflectat rapid prin scăderea numărului de locuitori din diverse zone ale țării. Repartizată pe zone, cea mai mare scădere a populației rezidente din perioada 2012-2015 a fost înregistrată în judeţele din sudul ţării:

l Teleorman, cu -4,5%;

l Brăila cu -3,7%;

l Olt, cu -3,6%;

l Mehedinţi, cu -3,2%.

Acestora li se adaugă judeţul Hunedoara, cu -3,2%.

La polul opus, în aceeași perioadă, cele mai mici scăderi s-au înregistrat în judeţele:

l Bihor, cu -0,9%;

l Harghita, cu -0,8%;

l Mureş, cu -0,8%;

l Bistriţa-Năsăud, cu -0,7%;

l Suceava, cu -0,4%;

l Constanţa, cu -0,3%.

Totuși, față de această prăbușire generalizată a populației, specifică cel mai adesea zonelor sărace ale țării, în judeţele Braşov, Cluj şi Sibiu populaţia a crescut cu circa 0,1-0,3 la sută. Creșteri cu adevărat semnificative s-au înregistrat, în această perioadă, în judeţele Timiş (1,1%) şi Iaşi (1,7%). După cum era de așteptat, cea mai importantă creştere a populației rezidente s-a înregistrat în judeţul Ilfov, care, împreună cu Bucureștiul, a sporit cu 9,5%. Inutil să mai precizăm că aici este și zona cu cea mai dinamică dezvoltare economică.

Trei variante de studiu

Analizele privitoare la evoluția populației țării noastre în viitoarele câteva decenii pornesc de la statisticile actuale, corespunzătoare perioadei cuprinse între anii 2012 și 2015. Iar în ceea ce privește viitorul, specialiștii au luat în calcul trei variante: una optimistă, una pesimistă și o variantă standard, cea pe care statisticienii o numesc „varianta constantă“ sau „varianta reper“. Aceasta ia în calcul cifrele obţinute prin menţinerea valorilor fertilităţii, speranţei de viaţă şi migraţiei nete din anul 2015, așa cum se prezintă ele în fiecare județ. Conform variantei constante, în anul 2060 România va fi populată de numai 11 milioane de locuitori. În varianta optimistă, pentru anul 2060, rezultatul proiectării la nivel naţional duce către 16,3 milioane de locuitori, în timp ce, în varianta pesimistă, prevede doar 12,5 milioane de locuitori. Privită în cifre reale, populaţia rezidentă a României va scădea cu 3,6 milioane de locuitori în varianta optimistă și cu 8,8 milioane în varianta pesimistă.

„La toți ni-i greu, dar nu la toți la fel!“

După cum am văzut, specialiștii afirmă că în viitoarele câteva decenii populația  României va scădea în mod dramatic. Această scădere nu se va petrece în mod uniform. În unele zone diminuarea abia dacă va fi resimțită. În anumite locuri, ce-i drept, foarte puține, va exista chiar și o ușoară creștere. Însă cu mult mai multe vor fi zonele în care scăderea va fi dramatică, iar numărul de locuitori se va înjumătăți față de ceea ce avem acum. Astfel, comparată cu anul 2015, în anul 2060 cea mai mare scădere a populației rezidente se va înregistra în regiunea Sud-Vest Oltenia, unde vor mai trăi circa jumătate din numărul celor din ziua de azi. Scăderea populaţiei din celelalte regiuni ar fi cuprinsă între -22,4% în regiunea Nord-Est şi -44,5% în regiunea Sud-Muntenia.

Calculată în varianta pe care statisticienii o numesc „medie“, scăderea populaţiei rezidente în perioada 2015-2060 va oscila între -61,3 %, care se va înregistra în județul Teleorman, şi -7,5% în Iaşi. Judeţele în care populația va scădea mai puțin vor fi Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Giurgiu, Harghita, Ialomiţa, Iaşi, Sălaj, Sibiu, Timiş, Tulcea şi Vaslui. Tulcea ar înregistra o reducere a populaţiei cu circa 978.000  de persoane şi va rămâne judeţul cel mai puţin populat.

În schimb, varianta „intermediară“ de proiectare a populaţiei rezidente estimează că în aceeași perioadă (2015-2060) populația se va reduce cu 4.429.100 persoane. Și în această variantă de estimare, cea mai mare scădere va fi înregistrată tot în județul Teleorman, cu 55,5%. Pe locurile următoare în ceea ce privește scăderea populației se vor situa județele Olt (-53,9 %), Vâlcea (-51,1%),  Brăila (-51,0%) și Gorj (-50,9%).

Polii sărăciei

Toate aceste estimări privitoare la viitoarea scădere a populației pornesc doar de la diminuarea natalității, fenomen care, după cum vedem, poate fi constatat chiar și acum, în zilele noastre. La fel de ușor de constatat este și faptul că acest fenomen se petrece mai ales în regiunile Sud Muntenia și Sud-Vest Oltenia, acolo unde se află unele dintre cele mai sărace județe ale țării. Chiar și acum, în zilele noastre, Teleormanul, Oltul și Doljul, alături de Vaslui și sudul Moldovei, sunt considerate „polii sărăciei“ din țara noastră.

Situația reală este cu mult mai complexă. Iar asta, pentru că, din cauza încălzirii globale, dar și din cauza lipsei unor sisteme moderne de irigații, toate aceste zone au început deja să fie afectate de fenomenul de deșertificare, care se extinde galopant de la un an la altul.

Bineînțeles că, puși în fața acestui viitor sumbru, mulți dintre noi ar putea ridica indiferenți din umeri, întrebând: „Ce legătură au toate astea cu noi, cei de azi? De ce ne-ar interesa lucruri care se vor petrece cândva, în anii 2030 sau 2050?“. Ar trebui să ne intereseze! Pentru că România de peste câteva decenii este România în care vor trebui să trăiască copiii și nepoții noștri. Iar scăderea constantă a sporului demografic, alături de alte fenomene la fel de grave pe care nimeni nu are de gând să le remedieze, ar putea să preschimbe românii într-un popor pe cale de dispariție. Iar dacă nici asta nu ne interesează… atunci chiar că ne merităm soarta!

Femeile… tot majoritare!

Dacă tot discutăm despre nivelul natalității, bineînțeles că numărul de femei din țara noastră reprezintă un factor deosebit de important. Conform statisticilor, și în viitoarele câteva decenii populaţia feminină va fi predominantă în România. Totuși, nu va crește foarte mult în raport cu situația actuală. În 2015 femeile au reprezentat circa 51,2%. În 2060, în varianta optimistă, doamnele și domnișoarele vor reprezenta 52%  din populație. Ceea ce înseamnă că bărbații vor fi cei care vor contribui cel mai mult la scăderea populației din țara noastră.

Pe sexe, în varianta medie de proiectare, în anul 2060 populaţia masculină s-ar reduce cu 31,4% faţă de anul 2015, iar populaţia feminină ar înregistra o scădere de 29,6%.

În anul 2060, în judeţele Giurgiu, Iaşi, Sălaj, Tulcea şi Vaslui, ponderea populaţiei feminine va fi sub 50% din totalul populaţiei rezidente. În schimb, judeţele Dolj și Gorj, precum și Municipiul Bucureşti vor înregistra cea mai mare pondere a populaţiei feminine, care va urca la peste 53,0%. Contrar acelorași estimări, judeţele Cluj, Iaşi, Sibiu şi Timiş vor înregistra cele mai mici diminuări ale populaţiei feminine, diminuări care se vor situa sub 10%. Tot atunci, judeţele Dolj, Gorj plus municipiul Bucureşti vor înregistra cea mai mare pondere a populaţiei feminine (de peste 53%).

Noroc cu „decrețeii“

În ultimele două decenii, populaţia aptă de muncă, așadar, cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, a crescut constant datorită generaţiilor născute după 1967, în perioada politicilor pronataliste impuse de către regimul Ceaușescu. Adică celor pe care și acum îi mai numim „decreței“. După anul 2002 populaţia adultă a scăzut ușor, până în anul 2015, din cauza generaţiilor mai reduse numeric din cursul  anilor ‘90, când, odată cu liberalizarea avorturilor, s-a înregistrat o reducere consistentă a natalităţii. La aceasta s-a adăugat, mai ales în ultimul deceniu, migrația forței de muncă, cu precădere spre țările UE.

(cotidianul.ro)

Chiar dacă în România cea mai mare parte a bisericilor se opun căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, nu la fel se întâmplă lucrurile peste tot în lume. Există numeroase biserici care binecuvântează căsătoriile homosexuale.

Au existat numeroase dezbateri în interiorul creştinismului şi cu siguranţă că vor mai fi multe alte dezbateri în viitor. Uniunile şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt unul dintre subiectele dezbătute azi în lumea creştină.

În România sunt încă mulţi oameni care cred că Biserica Ortodoxă esti singura biserică a creştinismului… regret să îi dezamăgesc şi să îi anunţ că există mii şi mii de denominaţii creştine. Şi fiecare dintre aceste culte creştine are o opinie proprie legată de un subiect sau altul. Poate că am avea o populaţie ceva mai bine informată pe teme religioase dacă am avea o oră de istorie a religiilor în şcolile din România. Dar asta e o altă discuţie… Putem compensa lipsurile sistemului educaţional prin informarea proprie din sursele care ne stau la dispoziţie on-line în mod gratuit.

Un prim exemplu de biserică ce oficiază căsătorii într epersoane de acelaşi sex este Biserica Daneză, sau mai bine zis Biserica Luterană Evanghelică din Danemarca. Aceasta este principala biserică din Danemarca, aproape 80% din populaţia ţării fiind membri ai acestei biserici. Dacă permiteţi comparaţia, ar fi un fel de BOR din Danemarca. Această biserică permite şi femeilor să devină preot. Un alt fapt interesant e că există chiar şi preoţi LGBT în rândurile acestei biserici, iar acest lucru e privit ca un lucru normal, care ţine de viaţa privată a fiecăruia. Iar din 2012, Biserica Daneză oficiază căsătorii între persoane de acelaşi sex.

Un alt exemplu este Biserica Protestantă din Ţările de Jos (Olanda). Această biserică a început să oficieze căsătorii între persoanele de acelaşi sex înainte ca aceste căsătorii să fie recunoscute legat. Deci se poate ca în unele cazuri bisericile să fie un factor de progres, care să tragă societatea înainte, nu un factor de regres care să încerce menţinerea unor tradiţii medievale. Un studiu interesant arată că 1 din 6 preoţi ai acestei biserici sunt agnostici sau atei. Unul dintre preoţii atei spune că:

Nu cred în viaţa după moarte. Dumnezeu nu este o fiinţă… este doar un cuvânt.

Continuăm cu Suedia, unde bineînţeles, căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex este legală, începând cu luna mai 2009. Dar ce este şi mai de apreciat de atât este că doar la câteva luni după ce legea a recunoscut căsătoria persoanele LGBT, Biserica din Suedia (la care aderă peste 65% din populaţie) au început să oficializeze căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Mergem în Germania unde numeroase biserici precum Biserica Protestantă din Hesse şi Nassau, Biserica Evanghelică din Bremen şi altele, pe lângă faptul că le permite femeilor să fie episcopi, oferă binecuvântare uniunilor dintre persoanele LGBT.

Dacă nu v-aţi convinvs încă de câte ţări civilizate şi dezvoltate în care libertatea sexuală şi libertatea de a iubi pe cine dorim fiecare dintre noi nu sunt blamate de societate, vă prezint şi Norvegia unde parteneriatele civile sunt legale din 1993, adică de 20 de ani. Cine spunea că în unele aspecte suntem în urmă faţă de Occident cu 50 de ani, nu exagera în totalitate. Apoi, din 2009, şi căsătoriile au fost aprobate în faţa legii. Cât despre Biserica din Norvegia, la care aderă peste 75% din populaţia ţării, sunt acceptaţi preoţii ce se află într-o relaţie gay.

Aşadar, rigiditatea Bisericii Ortodoxe Române poate cunoaşte schimbări în timp la fel cum au cunoscut şi bisericile mai sus menţionate, căci nici ele nu au avut această mentalitate foarte deschisă dintotdeauna, ci au evoluat şi au înţeles că rolul lor este să iubească oamenii şi să-i respecte. Poate că BOR-ul nu va ajunge să oficializeze căsătorii gay sau să le recunoască în următorii ani, dar poate cu timpul toleranţa pe care aceasta o predică se va implementa şi în acest domeniu, care, până la urmă, ţine de respectarea drepturilor omului.

Dar cred că pentru a ajunge la această toleranţă şi deschidere, populaţia trebuie să cunoască, să citească, să înţeleagă şi să nu mai găsească anormalitate în relaţiile gay. Schimbarea porneşte de la noi. Credeţi că aceste biserici din Occident au „educat” ca să zic aşa, populaţia? Nu. Populaţia a produs schimbarea din interior, iar bisericile s-au adaptat la timpurile în care trăim.

(Cezar Maroti – adevarul.ro)

Dragii mei,

Vad ca sunt multi pe aici care mor de grija altora.

Ca ce se intampla cu budistii la judecata? Dar daca nu esti dintr-o tara ortodoxa? Sa fim toleranti! Lozinci neprocesate. Ca sa le treaca grija postez ce urmeaza.
Va fac cunostinta cu niste crestini ortodocsi din Etiopia:

1. Milad Makeen Zaky
2. Abanub Ayad Atiya
3. Maged Solaiman Shehata
4. Yusuf Shukry Yunan
5. Kirollos Shokry Fawzy
6. Bishoy Astafanus Kamel
7. Somaily Astafanus Kamel
8. Malak Ibrahim Sinweet
9.Tawadros Yusuf Tawadros
10. Girgis Milad Sinweet
11. Mina Fayez Aziz
12. Hany Abdelmesih Salib
13. Bishoy Adel Khalaf
14. Samuel Alham Wilson
15. Muncitor din localitatea Awr
16. Ezat Bishri Naseef
17. Loqa Nagaty
18. Gaber Munir Adly
19. Esam Badir Samir
20. Malak Farag Abram
21. Sameh Salah Faruq

A venit ISIS peste ei si a zis: Bai! Treceti la islam sau va luam gatul? EI au zis – murim pentru Hristos! Va multumim mult ca ne faceti mucenici! Au fost decapitati pe malul marii.

Fratilor si surorilor, noi ce faceam in locul lor?? Hai sa ne uitam in oglinda si sa ne intrebam asta si sa realizam masura noastra. Mai are cineva curajul sa zica eu sunt crestin dupa ce-si pune intrebarea asta? Daca da – Slava Domnului. Daca nu – avem de lucru.

Sunt de AZI nu din vremea Imperiului roman.

BUCURATI-VA MUCENICI AI LUI HRISTOS !!!

Aveti filmuletul aici:

(Cătălin Rusu)

Dragilor,

Ma iertati ca mi-a fost scarba de voi. Nu este crestineste! Recunosc. Va cer iertare!
M-am gandit ca noi astia crestinii avem porunca sa va iubim orice ati face. Cred ca de asta va si permiteti ORICE. Nu?
Sigur ca probabil eu fiind asa mai incult nu inteleg mesajul UNIVERSAL al actului vostru de cultura. Dar va propun ceva.
Va propun voua acestor „neinfricati” si deschisi la minte sa faceti EXACT aceeasi piesa si sa inlocuiti simbolurile crestine cu cele ISLAMICE. Va rog eu mult. Hai curajosilor!! Va rog eu mult de tot! Ca tot voi astia toleranti repetati lozinci de alea cu sa ne raportam la fel la toate religiile. Hai va rog eu mult raportati-va si la islam. Utilizati tot geniul vostru creator!
Am uitat sa va spun ca „baietii” il considera pe Hristos profet si vorbesc in termeni exceptionali despre Fecioara Maria – singura femeie mentionata in Coran..
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iisus_%C3%AEn_islam
Cred ca vor aprecia mult scena cu mancatul de slanina pe portretul Lui Iisus.
Uite va dau si material din care sa va inspirati. Sunt niste oameni care au o alta religie decat mine – si zic asta pentru ca de voi nu stiu ce religie aveti.
Mie imi par ff seriosi cu religia lor. Eu zic sa studiati filmele de pe linkurile pe care le trimit si apoi sa-i imitati la fel cum i-ati imitat pe calugarii ortodocsi. Adica stati in chiloti si apoi faceti ce credeti voi ca este cultural si artistic despre ei. Hai va rog eu! JUR CA VIN LA PIESA SI O FILMEZ. PLATESC!
Va fac eu propaganda dupa aia pe siturile lor ca sa va fac cunoscuti in toata lumea islamica. Le explicati voi dupa aia aspectul cultural.
Hai, succes!

(Cătălin Rusu)

Cinema

Malisard și Prévot, reporteri pentru presa de senzație, străbat Parisul în căutarea unui subiect. În această zi, cei doi colegi trebuie să-i ia pe băieții lui Prévot de la școală. Însă aceștia profită de un moment de neatenție al tatălui lor și se ascund. Crezând că este vorba de o răpire, Malisard și Prévot alertează mass-media…

Regia: Marco Pico (Franţa, 1974)
Scenariul: Edgar de Bresson, Marco Pico
Distribuţia: Philippe Noiret (Malisard), Pierre Richard (Prévot), Claude Piéplu, Jacques Denis
Genul: comedie

Duminică, 16 iunie, orele 21.00

(europe.tv5monde.com)

When I look at maps from centuries ago, I wonder how they could have been of any use. Not only were they filled with mythological monsters and mythological places, but the perspectives mostly served an aesthetic design rather than a practical one. Of course, accuracy was hard to come by without the many mapping tools we take for granted—some of them just in their infancy during the Renaissance, and many more that would have seemed like outlandish magic to nearly everyone in 15th century Europe.

Everyone, it sometimes seems, but Leonardo da Vinci, who anticipated and sometimes steered the direction of futuristic public works technology. None of his flying machines worked, and he could hardly have seen images taken from outer space. But he clearly saw the problem with contemporary maps. The necessity of fixing them led to a 1502 aerial image of Imola, Italy, drawn almost as accurately as if he had been peering at the city through a Google satellite camera.

“Leonardo,” says the narrator of the Vox video above, “needed to show Imola as an ichnographic map,” a term coined by ancient Roman engineer Vitruvius to describe ground plan-style cartography. No streets or buildings are obscured, as they are in the maps drawn from the oblique perspective of a hilltop or mountain. Leonardo undertook the project while employed as Cesare Borgia’s military engineer. “He was charged with helping Borgia become more aware of the town’s layout.” For this visual aid turned cartographic marvel, he drew from the same source that inspired the elegant Vitruvian Man.

While the visionary Roman builder could imagine a god’s eye view, it took someone with Leonardo’s extraordinary perspicacity and skill to actually draw one, in a startlingly accurate way. Did he do it with grit and moxie? Did he astral project thousands of miles above the city? Was he in contact with ancient aliens? No, he used geometry, and a compass, the same means and instruments that allowed ancient scientists like Eratosthenes to calculate the circumference of the earth, to within 200 miles, over 2000 years ago.

Leonardo probably also used an instrument called a bussola, a device that measures degrees inside a circle—like the one that surrounds his city map. Painstakingly recording the angles of each turn and intersection in the town and measuring their distance from each other would have given him the data he needed to recreate the city as seen from above, using the bussola to maintain proper scale. Other methods would have been involved, all of them commonly available to surveyors, builders, city planners, and cartographers at the time. Leonardo trusted the math, even though he could never verify it, but like the best mapmakers, he also wanted to make something beautiful.

It may be difficult for historians to determine which inaccuracies are due to miscalculation and which to deliberate distortion for some artistic purpose. But license or mistakes aside, Leonardo’s map remains an astonishing feat, marking a seismic shift from the geography of “myth and perception” to one of “information, drawn plainly.” There’s no telling if the archetypal Renaissance man would have liked where this path led, but if he lived in the 21st century, he’d already have his mind trained on ideas that anticipate technology hundreds of years in our future.

(openculture.com)

Which Branches for Philosophy?