Mi-e foarte greu să scriu despre Ciprian. Ciprian Chirvasiu, poetul nostru ziarist, unul dintre cei mai buni colegi si prieteni pe care i-am avut din 1990 încoace, când ne-am întâlnit în redacția de la Tineretul liber. Am fost ca frații. Ne-am sprijinit, ne-am bucurat si am suferit in problemele vietii, am lucrat ani de zile împreună aplecați la câte un ziar, am școlit tineri, ne-am pus vietile pe tavă când ajungeam la un hop sinistru, ne-am certat, ne-am împăcat… Doamneee, ce l-am mai certat pentru căderile lui, când se încăpățâna să nu iasă din prăpastie!!! Și ce rău îmi pare acum, când văd că timpul lui a fost atât de scurt… 54 de ani, din care ultimii 13-14 plini de frământări, deziluzii și neîmpliniri. Iar azi, Ciprian a pus un punct gros, de final, poemului din sufletul lui. Cred că azi, la spital, ne-a făcut un semn prietenos cu mâna și a alunecat lin, ca să nu deranjeze, pe tunelul luminos al Altei Lumi.
Nu cred că am să pot merge la înmormântarea lui, la Schitu Golești. Voi aprinde candela, însă, și-i voi șopti: Prieten drag, TE-AI pierdut și TE-AM pierdut, puteai să strigi încă o dată Ajutor! Dumnezeu să te aibă în pază, Om Bun!
Simona Ionescu
PS: Radu Preda are informatii despre înmormântarea fostului nostru coleg Ciprian Chirvasiu. Le posteaza pe grupul bulinarilor, dar am sa le reiau si aici pentru cei care nu au acces acolo si vor sa-i aprinda o lumanare la capatai. O pot face la biserica Mărcuța din Pantilimon, acolo unde trupul lui Ciprian va fi depus pentru o zi, luni sau marti. Deocamdata nu se stie ce decid cei de la morga spitalului unde a murit. Vom primi vesti despre depunere sicriului în biserică. Inmormantarea va avea loc la Schitu Golești.
