Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureși, Francisc Doboș, s-a arătat oripilat de declarația jurnalistului Cristian Tudor Popescu privind natalitatea.
„De ce se fac copiii? – (se) întreba, aseară, CTP (săptămâna trecută – nr.). Am rămas oripilat de răspunsul lui: „Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață… Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulțumiți în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor…”

„Mulți dintre cei care citiți aceste rânduri aveți copii. Unii aveți chiar 3, 4 sau mai mulți copii. Sper că acum vă e clar de ce „i-ați făcut”. M-am lămurit și eu că mama a fost atât de frustrată că m-a adus pe lume. Și a fost frustrată de 4 ori de-a lungul vieții. Mare e grădina ta Doamne și mulți sar gardul!”, a scris Doboș pe pagina sa de Facebook.
Cristian Tudor Popescu a declarat săptămâna trecută la Digi 24, referindu-se la natalitate, că oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție față de existența lor. În opinia acestuia, cu cât oamenii sunt mai mulțumiți de viața lor, cu atât sunt mai puțin dispuși să aibă copii.
„Copiii se fac pentru părinți. Dacă îmi spuneți mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… O să vă spun ceva greu de înghițit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață”, a spus Cristian Tudor Popescu.
„Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulțumiți în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe”, a adăugat jurnalistul.
„Într-o ţară că Finlanda, bătrânii nu au nevoie de copii, n-au nevoie de toiagul bătrâneților lor. Au bani din pensie. Să vedem spre ce duce această grijă excesivă a statului faţă de anumite categorii de cetăţeni”, a mai spus CTP.
C.R.
Naşterea de mulţi copii este mărturisire şi mucenicie
Cei căsătoriţi nu trebuie să evite numai zămislirea, ci şi programarea copiilor. Să se lase cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi să considere venirea fiecărui copil un mare dar dumnezeiesc. Copiii nu sunt cozonaci să-i comandăm la brutărie când vrem şi cum vrem. Nu trebuie să ne scape nici pentru o clipă faptul că omul, născând copii, se face împreună Creator cu Dumnezeu.
Naşterea de copii mulţi este mai mult o chestiune de jertfă şi mai puţin de mijloace materiale.
Stareţul [Epifanie] considera că familiile cu mulţi copii sunt foarte binecuvântate de Dumnezeu. Şi a adus de față următorul fapt: Un oarecare soț cu mulţi copii a murit cam de tânăr. Toți care l-au cunoscut au spus că era foarte aspru şi-şi chinuia femeia şi copiii. Însă cu puţin timp înainte de a muri, a venit la pocăinţă, a cerut iertare de la familia sa, s-a mărturisit şi a plecat pregătit. Şi Stareţul a comentat:
– Dumnezeu, răsplătind ascultarea omului acestuia în problema naşterii de prunci mulţi, l-a mântuit şi pe el şi i-a scăpat şi familia de comportamentul său grosolan.
O familie, dintre fiii lui duhovniceşti, cu trei copii, se împotrivea de flecare dată când Stareţul punea problema dobândirii celui de-al patrulea copil. Printre îndreptăţirile sale neraţionale, pe soţ îl preocupa intens eventuala mutare a sa, ca funcţionar de stat, din zona Atenei, fapt ce ar fi avut consecinţe asupra familiei sale.
Părintele Epifanie, ca întotdeauna, printre alte ”reţete” tămăduitoare, a spus:
Să le lăsăm, fiule, pe toate, prin rugăciune, în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ca să avem rezultate pozitive. Dragostea lui Dumnezeu a hărăzit perechii acesteia al patrulea copil şi soţului post nemutabil. A rămas mulţi ani funcţionar în zona Atenei şi numai când au crescut copiii destul, a apărut mutarea sa, dar pentru un scurt interval de timp. La botezul celui de al doilea copil al unei familii dintre fiii lui duhovniceşti, a accentuat:
– Naşterea de mulţi copii este mărturisire şi mucenicie. Mărturisire deoarece creştinul cu mulţi copii in fiecare zi mărturiseşte credinţa, căci împlineşte porunca lui Dumnezeu referitoare la naşterea de copii. Mucenicie, deoarece continuu suferă batjocurile şi ironiile acestei lumi, dar şi deoarece se consumă necurmat în grijile familiale.
La întrebarea unui oarecare dacă este bine să ajute economic o familie cu mulţi copii, fără să aibă cunoştinţă de situaţia adevărată a ei şi dacă va cheltui cu prudenţă ajutorul ce i-l va oferi, Stareţul a spus:
– Fiule, este cu mulţi copii şi are neapărată nevoie. Dă-i fără să cercetezi prea mult. Cine face azi atâţia copii? Cei căsătoriţi nu trebuie să evite numai zămislirea, ci şi programarea copiilor. Să se lase cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi să considere venirea fiecărui copil un mare dar dumnezeiesc. Copiii nu sunt cozonaci să-i comandăm la brutărie când vrem şi cum vrem. Nu trebuie să ne scape nici pentru o clipă faptul că omul, născând copii, se face împreună Creator cu Dumnezeu.
(Pr. Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viaţă, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 152-153)
Sursa: www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/nasterea-de-multi-copii-este-marturisire-mucenicie