close
Creștinătate

CUVANT DESPRE RUGACIUNE 2

Rugăciunea este o lucrare nesfârşită, mai presus decât orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune, intrăm în legătură cu Fiinţa Cea fără de început sau, altfel spus: însăşi viaţa lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal. Rugăciunea este un act de înaltă inţelepciune care întrece orice frumuseţe şi vrednicie.

În rugăciune, aflăm sfânta încântare a duhului nostru. Dar căile acestei lucrări sunt complicate. De mii de ori, încercăm nazuinţi fierbinţi către Dumnezeu şi tot de atâtea ori, căderi repetate din lumina Lui. Adeseori şi în multe feluri, simţim neputinţa minţii noastre de a se ridica spre El; câteodată, parcă stăm la hotarul nebuniei şi, cu durere în suflet, Îi spunem totul despre starea noastră nenorocită: „Tu mi-ai dat porunca Ta – să iubesc – şi eu o primesc cu toată fiinţa mea; dar, iată, eu nu aflu întru mine însumi puterea de a dobândi această dragoste… Tu eşti dragoste; vino Tu Însuţi şi Te sălăşluieşte întru mine, şi săvârşeşte tot ceea ce ne-ai poruncit, deoarece porunca Ta este mai presus de puterile mele. Duhul meu se istoveşte în căutarea Ta. Nu poate duhul meu să pătrundă în tainele vieţii Tale… vreau ca întru toate să săvârşesc voia Ta, dar zilele mele se scurg în contradicţii fără de ieşire. Mă înspăimânt la gândul că Te voi pierde, pentru acele gânduri rele care se încuibează în inima mea; iar această frică mă răstigneşte. Vino, deci, şi mă mântuieşte pe mine, cel ce mă afund, precum l-ai mântuit pe Petru care a cutezat să vină întru întâmpinarea Ta pe apele mării” (Mt. 14: 28-31).

Din vreme în vreme, ni se pare că efectul rugăciunii este prea molcom, neproporţionat cu scurtimea existenţei noastre; şi, atunci, un strigat irumpe din piept: „Grabeşte-Te!” Nu întotdeauna El răspunde degrabă la chemarea noastră. Se întâmplă cu noi ca şi cu un oarecare fruct dintr-un pom. El lasă sufletul nostru să fie pârjolit de soare, să suporte vânturile reci şi arzătoare, torente de ploaie şi să se istovească de sete. Dar, dacă noi nu scăpăm din mâini poala hainei Lui, atunci vom putea avea rezultate bune. Este de trebuinţă să stăruim în rugăciune pe cât este cu putinţă, vreme cât mai îndelungată, pentru ca puterea Lui nebiruită să pătrundă întru noi şi să ne împotrivim tuturor influenţelor distrugătoare. Şi, atunci când această putere va creşte în noi, atunci şi bucuria nădejdii în biruinţa finală va străluci întru noi.

Rugăciunea reface în noi, necontenit, acea suflare dumnezeiască pe care „Dumnezeu a suflat-o în faţa lui Adam” şi prin puterea căreia „Adam a devenit duh viu” (Fac. 2: 7). Prin rugăciune, duhul nostru renăscut începe să se minuneze de marea taină a Existenţei.

Şi o încântare deosebită, asemenea unui torent puternic, inundă mintea noastră: „Existenţa! Ce taină minunată… Cum este cu putinţă?… Minunat este Dumnezeu şi minunată este zidirea Sa.” Trăim sensul cuvintelor lui Hristos: „Eu am venit ca oamenii să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (In. 10: 10). Din belşug! şi acesta este un lucru prea adevărat. Dar, iară şi iară, vorbim despre acelaşi lucru: viaţa aceasta este paradoxală, aşa cum paradoxală este învăţătura Domnului: „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins” (Lc. 12: 49).
Nouă, tuturor fiilor lui Adam, ne este de trebuinţă să trecem prin acest foc ceresc, care arde rădăcinile patimilor aducătoare de moarte. Altfel, nu vom putea vedea acest Foc care trece în lumina noii vieţi, deoarece, în căderea noastră, arderea anticipează iluminarea şi nu invers. De aceea, să mulţumim Domnului şi pentru efectul arzător al iubirii Sale.

Noi nu cunoaştem multe şi multe le cunoaştem în parte (I Cor. 13: 9), dar acum ne este cunoscut că, pentru noi, nu este altă cale de a deveni „fiii învierii” (Lc. 20: 36), fiii lui Dumnezeu, pentru a împărăţi împreună cu Cel Unul Născut. Dar, oricât de dureros ar fi procesul refacerii noastre şi prin oricâte noianuri de chinuri şi agonii ne-ar purta Dumnezeu, totul devine o binecuvântare. Dacă, pentru a dobândi o erudiţie în cele ale ştiinţei, este necesară o muncă tensionată şi îndelungată, atunci, pentru câştigarea rugăciunii, trebuie să perseverăm cu mult mai mult.

(Catalin Rusu)

Tags : rugaciune

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.