Prietenul nostru Grigore Obreja – despre care v-am mai relatat recent -, câștigător, alături de colegul său Gheorghe Andriev, al medaliei de bronz în proba de canoe 2×500 metri la Jocurile Olimpice de la Atlanta (1996), și-a început activitatea sportivă ca… pugilist.
Și promitea foarte mult. Doi ani a făcut parte din lotul național de juniori, unde a fost coleg cu un alt Obreja, Rudel, și cu… Francisc Vaștag!
Până când a suferit un accident: îi ”sărise un umăr” – după propria expresie – și a fost nevoit să se întoarcă acasă!
”Am avut ligamentul întins, fapt pentru care dr. Radovici mi-a interzis să fac efort un an de zile. Într-o zi, a sosit la noi în Parcheș, pentru o selecție, viitorul antrenor federal Igor Lipalit, însoțit și de <Vivi> Simeon de la Tulcea. M-au testat și pe mine, pentru că – deh! – mai existam și eu pe acolo”. La selecție, s-a calificat pentru lotul de ”giganți”. ”Gigant nu eram oricum, dar ambițios… nevoie mare!”. Domnul Igor i-a zis: ”Vino să faci treabă!”. ”Și m-am dus. Baza era la Samova, la 8 kilometri de Parcheș. Firește, eu având umărul drept <sărit>, nu puteam să fac în nici un caz caiac, ci neapărat canoe”.
Așa ni s-a destăinit bravul nostru campion. De atunci, Grigore a tot ”tras pe stânga”, adică pe partea pe care se află umărul lui ”bun”! Și a câștigat adeseori. Dar numai când l-a avut alături și pe Igor Lipalit. În 1987, Grigore a mers la Campionatele Mondiale de la Seul – unde a făcut pereche tot cu Gheorghe Andriev -, clasându-se printre primii.
”Apoi n-am mai realizat nimic! Igor nu a mai fost solicitat la lot, iar noi ne simțeam ca niște orfani. Alcătuiam un echipaj bun, dar nu avea cine să pună în evidență valoarea noastră. Igor a revenit la lot și ne-a șlefuit tehnic, întrucât asta ne lipsea: tehnica. La scurt timp, au reapărut rezultatele. Încă din primul an, am ieșit campion mondial în Mexic (în 1994 – n.r.), alături de <eterna mea pereche> Gheorghe Andriev. Fără uimitorul om care este Igor Lipalit, n-aș mai fi existat ca sportiv!”, și-a încheiat Grigore – cu glasul gâtuit de emoție – fascinanta sa povestire.
Leonida Corneliu CHIFU