Locuiesc într-o casă mică, de lemn, dar cu o curte mare, mare, într-un loc pustiu.
Prin fața casei trece un drum de pământ pe care rar îl străbate vreun vehicul, de-asta și las, adesea, mașina parcată aiurea.
Nasol e ca e noaptea e vandalizată, am găsit urme de gheare, adânci, de la un capăt la altul. Nu stiu de ce animal, nici nu stiu dacă de animal.
Proprietatea e exact la marginea unei păduri, unde relieful se deschide și coboară spre un râu, nu mare, pot să-l trec desculță, o fac uneori, nu stiu unde mă duc, nu-mi amintesc.
Am tot felul de viețuitoare, cred că și găini, dar nu-s sigură
Am doua capre sau oi, tinere, de care, nu stiu de ce, am grijă in mod deosebit, dar ele mereu fug. Peste drumul de pământ e-o pantă cu pădure deasă, pe acolo se duc până nu le mai văd.
Pe una o cheamă Catrina, pe cealaltă nu știu.
Și am mai mulți câini, dar mai ales am lupii: pe Tina și Nelu, care au murit acum 4 respectiv 3 ani.
Sunt in forma maximă, arată perfect și mă ajută mult.
Pentru că seara, in fiecare seară, urmează să fim atacați,
in general stiu cam din ce direcție vine pericolul și pe la ce oră, dar nu știu exact ce e, e mare, foarte crud și in principal vrea să ne mănânce
pe toți, dar mai întâi pe caprele sau oile alea.
Suntem in buza serii și pericolul creste, lumina devine difuză și idioatele alea de oi sau capre acum se găsesc să evadeze, se duc pe colină și mi e clar ca de-acolo vine atacul azi, mă agit să le recuperez ca sa fie in siguranță, ele țopăie fericite și inconștiente
Catrinaaaa, Catrinaaaa strig ca o nebună și zgomotele pădurii devin amenințătoare
Nelu și Tina sunt de nădejde, aleargă in cercuri mari,
simt cumva fizic încrederea in ei, mereu am avut încredere in ei
stiu că pot să mă bazez pe ei in orice situatie, n-or să dea înapoi,
Iar ei adună toate animalele și le duc la grajduri, sunt puternici și-mi creste inima când ii văd cum aleargă
și mi-e atât de dor de ei.
Au reușit să recupereze caprele-oi, vin în fugă de sus și ridică pământul cu picioarele în goana lor, ii primesc în curte repede, repede, trag zăvoare, bag oile-capre intr-un soi de cutie mare pe care o închid, de asemenea, cu zăvoare grele,
pericolul se apropie, dar rămân pe loc, nu știu de ce, in loc să mă refugiez in casă,
totul e tensionat ca o coarda întinsă la maximum, n-o să fie deloc simplu, mi-e frică, strâng tare pumnii până când unghiile îmi intră in carne,
câinii lupi latră dezlănțuiți, e aproape, foarte, stârnește o tornadă în jur și încerc să estimez unde și cum va lovi,
câinii sunt ridicați in două labe, stau ca oamenii, o să fie nașpa rău, simt asta
Și mă trezesc.
E a doua oară când am exact același vis și mă trezesc exact înainte să văd cine sau ce mă atacă.
(Oana Costea)
