Mihai (Miki) Vieru s-a născut la Ploiești în 1974, unde a urmat cursurile Facultății de Litere și Științe. A debutat în revista de cultură Familia de la Oradea în anul 2000.
Volume de poezie:
Thermidor@Ketamidor (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003)
Leul Greu (Editura Brumar, 2005)
Hai-ku Miki (Editura Brumar, 2007)
ShiNoBi (Editura Brumar, 2008)
Aer în iarbă (Editura Casa de pariuri literare, 2012)
Ieri Park (Casa de editură Max Blecher, 2014)
A participat la antologiile Colocviilor tinerilor scriitori din 2006 pînă în 2012, cu excepția anului 2008. A participat la tabăra de creație de la Săvîrșin și a publicat în antologiile taberei, Poate ne vedem (Editura Mirador, 2010), Deranj (Editura Nigredo, 2011).
În prezent, este asistent doctor și predă limba engleză la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte, Departamentul de Muzică.
Luni, 5 iunie, Miki Vieru a fost invitatul de onoare în cadrul reuninii cenaclului Asociației Culturale 24 PH ARTE, unde a ținut un recital de poezie, în exclusivitate, din viitorul volum „Hotel Sud no 2” la care lucrează în prezent.
Hotel Sud no 2
L.A.
Mergem printr-o grădină de case
dintre care răsar pomi și floră multă
doi copii ne incendiază gândurile cu veselie
muncitorii de la distrigaz cred că de 40 de ani înjură
Armași nr. 8, iar strada geme sticlită sub ora de vârf
dimineața ne plânge în pumni zămislind o răcoare
al cărei parfum este măturat sub amenințarea zăpușelii
de către lucrătorii de la drumuri și poduri
strâng aerul parfumat din care palme însângerate cresc trandafiri
o zâmbră dansantă tăcut sub
nori așezată.
Hotel Sud no 2
Amintea
Că uite, că uită
ne-au crescut inimile
pâini pe vatra plăieșilor
în acest oraș unde
mâna Maicii Domnului prinde învăluind
gardurile în umeri robuști
întregi colțuri de stradă
unde mâna ei nouă înșine pe umeri a îmbărbătare
pe umeri ni se așează pasăre
unde ești tu?
Din timp mai ies vizuini de timpuri
mai lipsesc memorii
loess peste tobele amuțite
ca-ntr-o noapte al cărei întuneric ne paște
plin de cuțite, inima mea.
Hotel Sud no 2
Te plimb de mână
moartea la un braț distanță pe stânga
scenei
măicuța în retrovizoare
își asprește privirea de atâta distanță
pierd fizicalitate pas cu pas eu întreb: mă iei?
Ea, moartea, spune: ba pe dracu!
