Plete verzi mărginind ascunzişuri misterioase de păduri de smarald îi acoperă, tainic, bolta de frunte înmugurită.
Iedera i se încolăcește tandru pe finețea fragilă a mâinilor obosite. Doar degetele îi nasc rădăcini, contopindu-se în plenarul statornic al copacului însingurat, oprindu-i chemarea…
Pleopele îngreunate de somnul pădurii stăvilesc privirea, dar îi acutizează simțirea-foşnet. Simte, cu deluroase tresăriri, cum cresc mlădițele de iarbă în hățişuri de inimă.
Și buzele ascund izvorul ce se revarsă, turcoaz înnegurat, prin irișii-capăt de lumini. Doar gândurile îi sunt sălcii plecate deasupra zvâcnetului ființei. Doar gândurile se înalță deasupra vajnicei încrengături umbroase.
Pentru că ea e… fata verde cu gânduri scăldate în nadir.
Adina A.