Dragii mei cititori, am fost anunţat că sunt invitat, acum vreo săptămână sau două de prietenul meu, de colegul şi şeful meu din Societatea Scriitorilor Prahoveni, numindu-l aici pe scriitorul Florin Dochia că va avea loc pe data de azi, 25.02.2017, o manifestare de forţă, de capacitate şi interpretare la Castelul,, Iulia Haşdeu”.
Manifestare care va cuprinde şi lansarea unui volum de poezie, marca -DOCHIA. Nu poţi rămâne indiferent la această propunere, nu numai tentantă, dar de nerefuzat şi am purces cu două dragi, frumoase şi talentate prietene scriitoare, numindule-aici pe Doamna Ana Hâncu şi Doamna Livia Dimulescu, către această manifestare de bun simţ.
Ca de obicei, Amfitrioana, Doamna Jenica Tabacu, Directorul acestui edificiu magnific, a făcut onorurile de gazdă cu graţie şi zâmbet. Manifestarea organizată în memoria acestui uriaş al culturii române şi nu numai, a conţinut prelegeri elaborate despre personalitatea, viaţa şi scrierile marelui nostru înaintaş.
Benefiicind de oameni de marcă, specializaţi în fenomenul ,, Haşdeu ” , am asistat sideraţi la adevărate lecţii de istorie, de limbă şi civilizaţie. Prelegerile susţinute de Domnii Profesori Doctori, I.Oprişan, Stancu Ilin şi Mircea Coloşenco au bucurat.
A fost apoi, lansarea de carte a Doamnei Mioara Bahna, care ne-a fascinat printr-o prezentare doctă a unei realităţi şi a unei literaturi devenite, sau în devenire, apoi recitalul Poetului Florin Dochia, care ne-a încântat cu câteva din poemele sale din noua producţie ,, Întunericul-Alte elegii de pe strada mea”.
Firesc, momentul a fost punctat, ca de fiecare dată de scriitorul şi prietenul nostru Ştefan Al. Saşa, prin două epigrame savuroase. Am fost apoi invitaţi la o expoziţie splendidă, unică şi specială a Artistului Plastic, Doamna Manuela Toderaş.O bucurie de forţă şi sensibilitate, un amalgam de căutări şi întrebări existenţiale, unde m-am revăzut, cu dragoste şi cu maestrul Ionel Haloiu.
După o mică pauză am fost invitaţi în Salonul unde au concertat, la pian, chitară clasică, vioară, oameni, indiferent de vârsta lor, cărora viitorul le stă în faţă, dacă vor continua titanica muncă a studiului. Apoi, am băut un suc, am mâncat o prăjitură, sau chiar două şi luându-mi de mână colegele de Cenaclu şi de spirit ne- am întors acasă, pe un viscol demult nevăzut, să povestim dumneavoastră această minunată întâmplare, care s-a petrecut, aproape de ochii tuturor, dar la care nu aţi particpat, ori din cauza vremii, ori a oboselii de peste săptămână. Că altă explicaţie nu găsesc…
(Dan Minoiu)
