Poate că zăpada va cădea din nou…
Va fi un simplu joc în înfrigurata mansardă,
Unde noaptea nu vine niciodată
Va fi o pasăre-nghețată
Murind încă o dată
În mansarda unde nu se moare niciodată
Va mai fi o vară ciudată
Vor bate clopotele iară, vor bate o dată
Să anunțe că, în mansarda de sub acoperișul cu țigle roșii,
Anul acesta nu vor mai veni botgroșii
Munți pufoși de zăpadă orbitoare
Încifra-vor drumul lor spre soare
Doar iubirea va copleși, poate pentru ultima oară
Un poem scris în mansardă, un poem scris să doară
Un poem scris în loc de-a fi trăit
Scris în loc de-a fi murit
Un poem neputincios ca orice poezie
Din prea multă singurătate într-o mansardă pustie.
Ioana Scoruș
