Gheorghe Zamfir:
„Nicule, prieten drag, cu regret citesc știrile zilei și trebuie să-ți spun că-ți sunt alături și că povestea ta a fost trăită și de mine. Uniunea Compozitorilor din Franța mă primea cu brațele deschise în anii 70, iar UCMR nu a dorit acest lucru, până în anul 2005, pentru că cei de la conducerea uniunii mă considerau compozitor de sârbe și hore. Ce certificare îți mai trebuie ție, Nicu Covaci, legendă românească în ale muzicii, de la o astfel de organizație? Tu știi bine că umilirea valorilor naționale a fost și încă este un sport național. Esența muzicii noastre se află adânc sădită în sufletele multor generații, această realitate nu poate fi notată de nicio comisie. Fruntea sus! Te iubim, pentru tot ceea ce ești și ai lăsat ca artist!”
