In credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor mosilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.
In ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.
După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat si purificat. Intre plugari se încheiau înţelegeri pentru întovarășire la arat, iar în dimineaţa acestei zile plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primavară, presărat cu numeroase obiceiuri.
Patruzeci sau patruzeci si patru de mucenici ?
Dupa tradiţia cea geto-dacică au fost 44 de mucenici, atâtea fiind și zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie. In unele zone, exista până astăzi credinţa, că acești sfinţi au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Frătăuţul Vechi – Moldova, unde se vorbește de ziua celor 44 de Sfinţi. Insă, tradiţia crestină afirmă că au fost 40 de mucenici.
In Bucuresti, părticele din moastele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se afla la Mânăstirea Antim, la Schitul Dârvari, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Vodă, la Biserica Dichiu de pe Strada Icoanei și la Biserica “Sfântul Alexie” de pe Calea Serban Vodă.
Testamentul Sfinţilor 40 de Mucenici
Testamentul Sfinţilor 40 de Mucenici a fost dictat de acestia atunci când erau in lac Sfântului Meletie, episcopul Antiohiei.
“Asadar, să vă depărtaţi de orice poftă si rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înselătoare și neputincioasă, înfloreste pentru puţin și îndată se vestejeste ca iarba grădinii. Primind sfârșitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruiește bogaţie neîmpuţinată celor ce aleargă la El și dă ca rasplată viata veșnică celor ce cred in El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc să se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri celor ce nu amâna nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Si chiar de ai cunoaște-o, vezi ceea ce este de folos și arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru că prin aceasta să ștergi urma păcatelor făptuite mai înainte. Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi și judeca. Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greșeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins si vesnic. Căci glasul cel dumnezeiesc striga: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate, cinstiţi iubirea, căci numai ea singura respectă datoria iubirii frăţesti și se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinstește Dumnezeu Cel nevăzut.”
(Alexandru Petrescu)
