Unei prietene, Nicoleta Buduianu
Neputinţă
Mi-i somn şi frig şi teama m-apasă
Şi încă parcurg drumul către casă.
Mi-i teamă de lacrima plecată din vânt
Să-i spun că iubesc-încă-pe-acest pământ.
Mi-i teamă de clipa de crudă uitare,
De sufletu-mi plâns călcat lângă-o floare
De zloata lăsată de tine în vis,
Mi-i frică de şoapte ce mi le-ai promis.
Şi-n praful tăcerii mi-e teamă de noi
Şi frică de clipa plecării in doi.
Dan Minoiu
