Novak Djokovic a crescut în Serbia ca sportiv în vreme de război. El povestește: „Când bombardamentele au pus la pământ Belgradul, familia mea și-a părăsit casa și s-a ascuns într-un adăpost pentru a-și salva viața.” Alături de alte 20 de familii, au stat timp de 78 de zile într-un adăpost, având problema lipsei de apă și alte lipsuri.
Șansa și sursa de optimism au fost antrenamentele cu antrenoarea Jelena Gencic, încercând să se strecoare printre bombardamente și poduri căzute, căutând terenuri pe lângă zonele care fuseseră deja bombardate în ideea că nu se va mai întâmpla. A fost o adevărată lecție de viață pentru cel ce va deveni cel mai bun sportiv de tenis al tuturor timpurilor. Iar credința fost un pilon în determinarea sa ca persoană.
Nu l-au oprit nici lipsurile familiei, nici absența curentului electric, nu l-au speriat moartea pe care o întâlnea pe toate străzile orașului. Djokovic juca tenis fără plasă, înconjurat de ruine, sprijinit în primul rând de antrenoarea Anna Ivanovic. Uneori au trebuit să folosească un teren improvizat într-o piscină abandonată dar antrenamentele au continuat.
Anii au trecut iar astăzi Novak Djokovic, prin succesul pe care a reușit să îl aibe cu paleta de tenis, a putut să construiască și reconstruiască 45 de grădinițe, ajutând peste 22.000 de copii în Serbia, să angajeze 1.600 de profesori. „Nole”, cum i se mai spune, a ajuns să fie nu doar un sportiv național reprezentativ pentru Serbia ci un erou național în țara sa.
„Înainte de a fi sportiv, sunt creştin ortodox” a spus sportivul când a primit crucea Sfântul Sava din mâinile Patriarhului Irineu al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Iar faptele sale au fost grăitoare și în pandemie, Novak Djokovic ajutând cu 5,5 milioane $ spitalele și bisericile din Serbia.
Vrednic este!
Articol preluat de la https://avereabisericii.ro/novak-djokovic/
