close
Poezie

„Nu am cuvinte…” de Cornelia Prisacariu

Nu am cuvinte când te caut
Stau mută
Aşteptându-mi visul
Să-mi desțeasă genele
Şi să devină realitate. 
„Ce este realitatea?
Care este realitatea?”
Mă-ntrebi curios
Ca orice ființă
Care vrea să crească.
„Ca să creşti
E nevoie de sămânță
Şi de sol în care
Să se dezvolte.
Realitatea este
Ceea ce gândeşti
Ceea ce gândeşti
Este plancton mental!” îți răspund,
În gând atingându-ți
Arcuşul ce vibrează –
Freamăt crud
De vijelie interioară.
Ochii tăi privindu-mă
Luminează cotlon de suflet
Neumblat,
Ce-şi desluşeşte timid, taina
Iar mâna mea-ți cuprinde
Proiecția inimii
Dintr-o atingere
Ne-nlănțuim…
Mirosurile noastre
Şi gusturile noastre
Se-aleargă aprinzând
Torța din tenebre…
Ce-ar fi omul dacă
N-ar gusta carne de om?

Cornelia Prisacariu

Tags : Cornelia Prisăcariunu am cuvinte

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.