OM ÎN RAI

”România este o deschidere, un drum spre Rai, o potențială cale de acces pentru fiecare spre mântuire. Ai grijă, omule, ce faci în această viață!”.

Materialul pe care îl veți parcurge se referă la un creștin care nu are nostalgia Paradisului, întrucât ”mă aflu în Paradis”. ”Știți care este anagramarea numelui ROMÂNIA?”, mă întreabă omul, pentru a-mi oferi imediat răspunsul: OM ÎN RAI. ”România este o deschidere, un drum spre Rai, o potențială cale de acces pentru fiecare spre mântuire. Ai grijă, omule, ce faci în această viață!”. Este convins că noi, românii, avem un mare avantaj: suntem în Grădina Maicii Domnului, după cum a afirmat și Papa Ioan Paul al II-lea. Profesia sa este de a-i conduce și pe alți creștini prin Rai, pe care îl fotografiază în fiecare zi. 

Puțină biografie

S-a născut la 3 septembrie 1950, în zodia Fecioarei (”De aici provine o aplecare a sufletului meu către ordine”). Și soția este tot în zodia Fecioarei (”Când ambii soți sunt <<Fecioară>>, unul trebuie să fie opusul celuilalt, dar se completează reciproc”). Primele opt clase le-a absolvit la Podenii Vechi, comuna Bălțești (”Școala generală am făcut-o la lumina lămpii”). Studiile liceale le-a urmat la liceul ”Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte (”L-am avut profesor de limba și literatura română pe Puiu Vasilescu. Mai datorez mult doamnei profesoare Marilena Diaconescu, care m-a învățat tot ce știu în materie de științe ale naturii. V-aș ruga să menționați numele acestor dascăli ai mei”).

A terminat Institutul Politehnic București, promoția 1974 (Facultatea TCM). A lucrat o vreme la Uzinele ”23 August” București, apoi la Intreprinderea de Utilaj Greu Craiova.

Ordonanța

S-a transferat la Uzina ”1 Mai” Ploiești în 1978, unde a activat în mai multe servicii tehnice. În 1997, a fost disponibilizat prin ordonanță. Ordonanța l-a prins în corpul tehnic, serviciul ”Pregătirea fabricației” (”Am lăsat în urmă o serie de proiecte, realizate inclusiv fizic. Un exemplu: dezvoltarea familiei de strunguri paralele, tip SP 1000 (1250) x 1500-12 000 mm. Aceste produse erau realizate în fabrica de mașini-unelte, unde director era domnul Romeo Hanganu, deputatul și prefectul de mai târziu”).

Grădina Maicii Domnului

A început să umble prin țară încă înainte de a pleca din uzină, mânat de o mare dragoste pentru România și pentru poporul român (”Dragostea mă împingea spre valorile sale spirituale, de la cadrul natural până la sfintele mănăstiri. Ulterior, le povesteam colegilor și cunoscuților mei despre toate cele văzute cu sufletul”). Între timp, își cumpărase un aparat de fotografiat  (”Bucuria mea era atât de mare, încât simțeam nevoia să o împărtășesc și altora. Le dăruiam imagini. Ei îmi ziceau: <<Du-ne și pe noi pe acele tărîmuri!>>. Așa s-a născut preocuparea mea autorizată de a conduce grupuri de pelerini spre mănăstiri ori alte locuri minunate din Grădina Maicii Domnului, care este ROMÂNIA”).

DACIA sau antinostalgia Paradisului

După ce ne-a limpezit sensul adânc al numelui ROMÂNIA, investigația sa coboară și mai adânc în istoria neamului său. Dar DAC? – ne iscodește pelerinul. Dumnezeu, Adevăr, Cuvânt. Cuvântul trebuie să fie Adevăr, pentru că numai Adevărul din orice este DUMNEZEU. Dacă adăugăm ”I”de la Iubire (Legea Iubirii, cea spre care ne-a chemat Mântuitorul Iisus Hristos) și A de la Ascultare, legea de bază la daci, păstrată și astăzi în monahism, obținem cuvântul DACIA (”În nicio limbă nu mai pot fi regăsite aceste adevăruri. Cuvântul moșilor și strămoșilor noștri nu poate fi interpretat astfel de alții”).

Binecuvântarea

De atunci nu și-a mai căutat de lucru într-o întreprindere sau societate comercială. A hotărât, cu binecuvântarea Părintelui Pantelimon, duhovnicul Mănăstirii Ghighiu, să se ocupe de hrana sufletească a semenilor săi, organizând și conducând grupuri de pelerini spre ”locuri minunate”.

Este liber profesionist, autorizat ca persoană fizică. Pune afișe pe ușile bisericilor, cu consimțământul preoților, pentru că întâiul segment de pelerini se recoltează dintre cei care merg la biserică. Prin intermediul pelerinilor din Ploiești, au aflat și alții, din alte localități precum: Buzău, Brașov, Târgoviște, Vălenii de Munte, Măneciu, chiar București și Mangalia. S-a format în timp un grup de creștini cu care ține legătura și care îl însoțesc în multe pelerinaje (”În toată această perioadă, am avut posibilitatea să cunosc mulți oameni și multe locuri din această țară”).

Bucuria sau obiectivul

A doua paranteză. ”Primul meu obiectiv este sufletul. Ochiul sufletului privește prin obiectivul propriu, iar ochiul fizic privește prin aparatul foto. Am încercat să aduc acasă imagini pentru cei care n-au posibilitatea să ajungă acolo unde am ajuns eu și astfel să-și bucure și sufletul”. Cel care dorește să aducă bucurie celorlalți ne-a dezvăluit un crez al său. Crede cu tot sufletul său și cu toată rațiunea sa că singura hrană a sufletului este Bucuria (”Simt că misiunea dată de Dumnezeu mie pe parcursul acestei vieți este să împlinesc acele fapte care să aducă bucurie cât mai multor semeni ai mei. Aceasta este motivația pentru care nu voi părăsi niciodată această misiune de a conduce grupuri de pelerini spre sfintele locuri”).

Prețul e mărul

Pelerinajele au o durată cuprinsă între una și cinci zile. Durează cinci zile numai când se vizitează mănăstirile din Nordul Moldovei. Apoi: Ardealul în patru zile; două zile mănăstirile din Sudul ori Nordul Dobrogei (”Ne cazăm numai la mănăstiri. Astfel, este posibil un preț accesibil pentru cât mai mulți creștini. Îmi place să spun: prețul e mărul. Mă străduiesc ca prețul să fie cât mai mic. Cobor merele spre poalele pomului, pentru a ajunge la ele cât mai mulți credincioși. Mărul e prețul. Degeaba sunt în vârf și arătoase, dacă nu pot să ajung la ele!”).

Reversibilitatea iubirii

Am avut privilegiul să asist, prin 2005, la Muzeul Memorial ”Paul Constantinescu” Ploiești, la vernisarea unei expoziții a fostului angajat al Uzinei ”1 Mai”, intitulată ”Istorie și simbol în arta fotografică”. Era cea de-a treia expoziție a sa. Primele au fost la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Una în martie 2004, intitulată „Reversibilitatea iubirii”, expoziție florală (”O floare este oglinda sufletului. Mie îmi plac garoafele, altora narcisele, altuia… Nu se putea ca cineva să nu-și regăsească sufletul într-una dintre multele flori care au făcut obiectul expoziției”).

A doua a fost în iulie 2004. Se numea ”Ctitori și ctitorii de neam și țară”, cuprinzând 50 de tablouri. Liber profesionistul nostru a mai realizat apoi și alte expoziții, unele dintre acestea menite să întoarcă sufletele românilor de afară la matricea originară. Titlul unei expoziții era ”La izvor de dor, de neam și țară”.

P.S. Ultima dată când l-am întâlnit, se pregătea pentru un pelerinaj la Mănăstirile Căldărușani, Cernica, Pasărea și Țigănești.

Numele pelerinului este Grigore Bărbulescu.

                                                                                                     Leonida Corneliu CHIFU