Septembrie, opt.
Mi se strânge inima la gândul că încep școala.
Sau că începe fii-mea școala.
Fug, încă, în supermarket, de rafturile cu rechizite.
Septembrie, opt. Mămăițele au ieșit la porți cu brațe pline de tufănele, în curte pălesc trandafirii, soarele se îndepărtează și zâmbește blând de la revedere.
Seara se furișează devreme și se-ntinde în patul care poartă încă cearșafurile verii.
Să nu uit, la noapte, să pun pilota.
Septembrie, opt. Miroase a frunze uscate și a mere. Vântul scutură tufele și vreo 20 de frunze îl urmează in joacă.
Fraierelor. V-a păcălit.
Septembrie, opt. Mi-e frică de toamnă, fug de ea poimaine.
Text și foto Oana Costea
