MOBILOTERAPIA – 1
Mobiloterapia noi o considerăm o „igenizare prin mişcare”. Sunt Copii şi Tineri foarte debili fizic, ca şi Bătrâni sclerozaţi, intelectuali anemici, tocmai din lipsa de Mobilitate-mişcare. Mai mult, sunt împiedicări şi înfundări energetice pe diferite zone organice şi funcţionale, ce produc scurgeri şi explozii energetice permanente, ce secătuiesc şi ultimele rezerve. Unii au nişte hiperfuncţii (sau hipofuncţii) în anumite organe, tot din această cauză.
Datorită sedentarismului, noi avem părţi ale Corpului aproape fără mişcare, unde se depun majoritatea reziduurilor alimentare.
Mobilitatea este pentru noi ca şi Respiraţia, în activul Vieţii. Noi, Creştinii, suntem învinuiţi că neglijăm „îngrijirea” Corpului. Trebuie înţeleasă această „îngrijire” ca Sănătate şi Puritate, ca menţinerea unor funcţionalităţi normale (nu patologice). Sunt unele filosofii semimistice care cultivă şi fac o zisă „artă a mişcărilor corporale”, sau fac explorări „psiho-fizice” (ca o fiziologie ocultă). În sensul nostru ca Mobiloterapie, accentuăm faptul „Mişcării în sine ca o „capacitate” a Vieţii, ce nu are „scop” în sine, ci este doar o modalitate de activ. Noi insistăm pe Mobilitate, nu ca să „stăpânim funcţii şi organe”, ci ca să fie o trecere liberă a Mişcării prin tot Corpul. Să nu se amestece Mobiloterapia cu Sacroterapia, care este RITUAL Religios. Nu faceţi din Mişcările Corpului „religie”, că este patologic, ci onsideraţi-le propriile dumneavoastră mişcări, ce nu au de-a face cu Religiosul. RITUALUL nu este „mişcare”, ci GEST SACRU”, ce înseamnă altceva.
Mişcarea este o „dăruire de hrană” organelor izolate şi blocate de boli, care singure nu mai pot primi. Unii prea „religioşi” Resping aceasta, ceea ce înseamnă o „refuzare de ajutor celor ce nu se mai pot mişca”. Celor fără mâini şi picioare le dai posibilităţi de mişcare, sau îi poartă altcineva. Mişcarea este tot aşa de necesară şi „terapeutică” precum „hrana alimentară”.
Noi insistăm pe „ne-amestecarea” Gestului SACRU „direct Religios”, cu „poziţiile de mobilitate energetică corporală”, ca să nu se cadă în falsul „ritual energetic” (aşa cum fac multe practici magice şi oculte). „SACRUL” nu se face în corp, ci dincolo de corp. Energiile corporale nu pot face „RITUALUL SACRU” (care este Spiritualitate pură), ci ele doar „orientează” mişcarea corporală spre RITUAL. De aceea „energiile corporale” în natura lor nu pot fi „SACRALIZATE”, ci doar folosite în vederea RITUALULUI SACRU. Aşa energiile sunt tot o „bucătărie de hrană şi mişcare”, pe care n-o putem exclude. Poziţiile de mişcare să fie „mişcarea noastră proprie”, necesară doar mobilităţii noastre.
Pr. Ghelasie Gheorghe
(Cătălin Rusu)
