Unei prietene, Elena Maria
PARCURS
Să-mi laşi, te rog, răvaş la despărţire
Şi-n două – trei cuvinte să îmi spui
De ce ţi-ai luat bagajul cu potire
În care fierbeam ierburi – vândute nimănui?
Să-mi spui de ce speranţei atingerea plecării
I-a fărâmat cununa de a mai fi în doi
Şi-n praful de lumină din calea împăcării
De ce cerşeam în taină neluându-te-napoi?
………………………………………….
Să-mi spui cuvinte negre rostite nimănui
Făcând să nu mai doară privirea cea trecută
Şi-n praf de gară surdă plecată-ntr-un hai-hui
Să te ascunzi în jocul din cartea prefăcută.
Dan Minoiu
